Kabbalah este o intelepciune, o stiinta care ingaduie omului, persoanei sa simta si sa cunoasca realitatea superioara. Astfel explica scopul vietii dar bineinteles ca apar diferite intrebari: Ce este o persoana? Ce este omul? Ce este o realiate superioara? Ce este ceea ce da voie unui om sa simta, sa cunoasca si sa intre intr-o realitate superioara.
Daca tineti minte, am mai privit aceasta diagrama inainte, in care vedem ca traim, existenta noastra are loc intr-o realitate completa si totala care nu depinde de nimic, care este nemarginita; in care totul este interconectat, care este plin cu o placere infinita, in completa cunostiinta si contact cu tot ce exista in realitate. Totusi Kabbalistii ne spun: cei ce au obtinut intregul sistem, am coborat de la acest nivel de existenta cu un scop, prin acest mod de existenta, printr-un sistem numit “Lumi”. Lumile sunt Olamot, de la cuvantul ebraic Olam, ce are ca radacina He’elem, ce inseamna “a ascunde,” “ascundere.” Am coborat de la aceasta conexiune completa cu realitatea pana cand am ajuns intr-un loc, un punct de trecere numit bariera, iar existenta noastra este foarte limitata aici, in acest loc numit “lumea noastra”. Lumea noastra este un loc ce nu are nici un simtamant legat de oricare din aceste Lumi – iar acestea sunt Lumi Spirituale, toate acestea – aceasta este considerata a fi lumea fizica sau corporala.
Daca vreti sa cunoasteti scopul vietii, sensul vietii voastre, ar fi un lucru bun sa cunoasteti care a fost planul. Pare ca ar fi un lucru imposibil; aproape ca este o sursa de glume faptul ca cineva ar putea vreodata sa raspunda la intrebarea despre sensul si scopul vietii, dar totusi de aici incep Kabbalistii. Cei ce au cucerit aceasta intreaga realitate ne spun ca exista un plan – o schita – pentru intreaga realitate si pentru intreaga creatie. Ei ne spun ca scopul vietii este acela de a crea o fiinta si de a inzestra aceasta fiinta cu placere infinita. Acesta este intregul scop cunoscut, directia a tot ce se poate intampla, ce se va intampla, totul are loc cu acest scop. Cu acest gand, cu aceasta intentie, au fost stabilite toate regulile pentru tot ce se va intampla. Toate legile principale ce guverneaza lumile spirituale si fizice, toate isi au radacina doar in acel gand. Nimic din ce se intampla in aceasta lume, nu se intampla pentru nici un alt motiv decat cel de a crea o fiinta si de a o conduce spre fericirea absoluta.
Ce este ceea ce tine o persoana in afara Lumii Spirituale? Ce este omul? Ei bine, trebuie sa intelegem cum perceptia noastra asupra realitatii, modul in care intelegem realitatea, cauzeaza o piedica pentru noi.
Acesta este un om, o cutie inchisa cu cinci deschizaturi. Aceste cinci deschizaturi reprezinta simturile noastre. Apoi, realitatea superioara inconjoara omul, o realitate completa, spirituala, si din aceasta realitate spirituala ni se infatiseaza lucrurile. Aceasta pare sa fie o realitate exterioara alcatuita din ceva necunoscut, si prin cele cinci simturi pe care le avem, putem spune ce este acel lucru; in alte cuvinte, din ce este alcatuita realitatea conform simturilor mele.
Obiectul spiritual se apropie de cutie, dar ceva ciudat are loc. Cutia este un sistem inchis, pentru ca atunci cand acest obiect se apropie, se loveste de o bariera – un fel de traducator, ca un tympan, sau o retina, sau un nerv – pe suprafata pielii sau o papila gustativa. In loc sa inteleaga lucrul din afara, acest lucru este redus si trecut printr-un program; acest lucru de aici….
Dupa ce trece prin acest program, este tradus in ceva ce putem intelege in acord cu anumite principii din program. O data trecut prin asta, paraseste aceasta cutie sau masina, si produce realitatea noastra.
Nu conteaza cat de sensibil este acest senzor. Sa zicem ca este ochiul vostru; poate fi telescopul Hubble sau poate avea o vedere slaba si nu puteti vedea ce se afla in fata voastra. Nu conteaza gradul de sensibilitate. Ceea ce conteaza este programarea, ce are loc aici in acest sistem subiectiv, in aceasta masinarie. Orice intra aici, nu poate fi decat ce spune acest program ca este. Nu ce este, dar o simplificare ce poate fi inteleasa de program.
Ce este acest program care limiteaza asta?Aceasta… este realitatea obiectiva; iar aceasta… este portiunea limitata din ea pe care o putem percepe. Acest program este numit “egoism”. Este grija de sine – “Ce imi iese mie din asta?”, “Cum ma va afecta asta?” ca un rezultat sunt inchis in...o persoana este prinsa intr-o realiatate subiectiva, corelata doar la cum se simte inauntrul cutiei. Nu are nici o idee despre ce exista cu adevarat in afara cutiei.
Avem o problema pentru ca fiecare din cele cinci simturi functioneaza dupa acelasi program. Nici unul din ele nu ne poate spune nimic despre ceea ce exista in afara programului.
Pentru a sti ce ne inconjoara, care este intreaga realiate, trebuie sa ne dezvoltam inca un simt, ceea ce Kabbalistii numesc “Al saselea simt”. Nu al saselea simt al doamnei care iti spune viitorul, ci un simt care poate face un contact cu ceea ce exista in afara; care nu este limitat de acel fel de program. Pentru a face asta, trebuie sa simtiti nevoia de a o face. Este imposibil sa lucrezi in exterior, sa construiesti ceva in afara cutiei atata timp cat suntem satisfacuti cu intrebarea “Mie ce imi iese din asta?”
Gandul Creatiei a conceput in el insusi legi care aduc o persoana la aceasta implinire completa. Exista o forta motivanta care ne indeamna sa ajungem in acel punct in care simtim ca trebuie sa iesim din cutie. Daca intelegem ce suntem, adica dorinta de a primi – “Ce imi iese mie din asta?” – ca suntem construiti ca fiind egoisti; dar este in ordine, pentru ca este exact de ceea ce avem nevoie pentru a ajunge la aceasta implinire, nu este nimic in neregula. Trebuie doar sa invatam cum sa folosim asta, cum sa o imbunatatim, si cum sa folosim benefic forta dezvoltarii pe care Gandul Cretiei l-a realizat pentru noi.
Ce face lucrurile sa devina realitate? Ce face lucrurile sa se intample? Nimeni nu face nimic in lumea asta – fie ca este un lucru interior sau un lucru spiritual, totul este mai presus de aceasta lume. Tot ce se intampla, se intampla ca rezultat a…ei bine, sa aruncam o privire.
Voi va aflati acolo. Poate ca va miscati in scaun, sau va miscati privirea, poate v-ati luat ceva de baut. Orice miscare pe care o faceti acum are loc ca rezultat al unei stari, ca nu va mai simtiti confortabil pe scaun, ca a aparut o anumita dorinta, si v-ati mutat intr-o noua pozitie sau o situatie noua in care considerati ca va veti simti mai bine decat in cea de dinainte.
Aceasta lipsa si implinirea prin placere si o forta de dorinta, este tot ceea ce motiveaza totul in realitate; iar aceasta eventual va muta o persoana din lumea corporala, departe de perceptiile din lumea fizica, de limitarile pe care le experimentam, si departe de suferinta care vine o data cu acestea. Va permite unei persoane, daca este folosita in mod corect, sa treaca dincolo de Bariera, in lumea Spirituala.
Cu totii avem dorinte si simtim cum se schimba, dar nu dam, cu adevarat, atentie acestui sistem implantant in noi in mod genetic si astfel nu putem intelege cum ne schimba. Cu totii intelegem ca prima noastra idee despre ce este placerea, este reprezentata doar de placerile de tip instinctual. Prima categorie - percepem placerea si ne dorim: sex, mancare si adapost. Toate eforturile noastre, munca noastra, ceea ce percepem in jurul nostru, intregul scop al vietii noastre are legatura cu gasirea si obtinerea acestor lucruri, si aceasta este o dorinta care o avem in comun cu animalele. Nu necesita alti oameni, pentru cat avem nevoie de asta pentru a supravietui.
Dupa ce obtinem acestea, realizam ca viata inseamna mult mai mult decat acestea si nu ne mai pot satisface, iar atunci apare o noua categorie de dorinte. Aceasta este dorinta pentru bogatie. Bogatia este o acumulare a primei categorii, astfel incat sa nu trebuiasca sa imi mai fac vreodata griji pentru aceasta categorie, voi fi capabil sa o controlez. O data ce ne realizam aceasta dorinta pentru bogatie, vom avea sentimentul de - “asta e tot ce exista?” si altceva se va manifesta in noi. Acum, observati ca nu este doar o noua dorinta ce apare, dar este o dorinta mai mare – una ce o inglobeaza pe cea de dinainte.
Cu alte cuvinte, aici avem o dorinta mica si o implinire mica. Aici, avem o dorinta ce a crescut si necesita o implinire mai mare; iar aceasta este incorporata in aceasta. Acum, daca nu pot fi multumit cu bogatie, atunci in mine apare o noua dorinta si aceasta este dorinta pentru putere. Aceasta nu se intampla doar unui individ in parte, ci intregii umanitati pe parcursul intregii istorii. Intregul scop al istoriei a fost evolutia acestor dorinte. Puterea este capacitatea de a controla atat aceasta, cat si aceasta, toate sistemele care imi vor aduce cea mai mare colectie de acest tip. Asta este puterea politica, acesta este imperiul, acesta este controlul slujbei mele. Odata ce obtin asta, nu mai pot fi satisfacut de ea. Devin gol. Simt o lipsa, si apare o a patra dorinta interioara – o dorinta mai mare care inglobeaza toate acestea, si aceasta este cunoasterea.
Cunoasterea este intr-un fel Bariera, a ceea ce noi numim lumea fizica. Aceste dorinte, prima, a doua , a treia si a patra, toate au legatura cu modul in care percepem placerea. Aceasta este ceea ce simtim si ceea ce am dori sa simtim – ceea ce ne-ar satisface. Ei bine, cunoasterea este stiintă, este religie, este arta, este apogeul a ceea ce consideram ca suntem si a ceea ce umanitatea ar putea realiza. Totusi, oricine care se adanceste in aceasta mare dorinta si incearca sa o implineasca, eventual va descoperi ca si aceasta este goala; ca nu exista raspunsuri in stiinta cu privire la adevarata cauza a lucrurilor. Pentru ca nu exista un raspuns cu privire la scop; exista doar raspunsuri mecanice. Raspunsurile nu au legatura decat cu aceste dorinte.
Religia, desi ne ofera credinta, nu ne ofera acces la ceea ce ne dorim cu adevarat – o cunoastere directa. Odata ce o persoana devina goala, drept rezultat al aceste impliniri, ceva foarte diferit si special are loc – o noua dorinta se naste – dar aceasta dorinta nu este una din aceasta lume. Aceasta este o dorinta ce vine din inima noastra, care este insumarea tuturor dorintelor noastre – atat cele lumesti cat si pentru ceea ce e mai departe.
O noua dorinta apare in noi dintr-un cu totul alt nivel de dezvoltare – din realitatea superioara. Ceea ce apare in inima noastra este “un punct in inima” – astfel il numesc Kabbalistii. Acest punct face parte dintr-o realitate superioara. Este un aspect al spiritualitatii, si daca ne indeplinim aceasta dorinta, spre deosebire de celelalte, creste constant, pana cand ne acapareaza intreaga experienta, intreaga existenta, si ne poate duce in Lumea Spirituala.
Asadar ce este o realitate superioara? Kabbalistii care au obtinut intreaga realitate ne spun ca este alcatuita dintr-o calitate speciala. Ne spun ca am fost creati intr-un mod complet opus calitatii existente in Lumile Superioare si de aceea nu putem intelege ce este acolo. Ne pare ca nu este absolut nimic acolo. Cunoastem, din desen, ca suntem alcatuiti - omul sau creatura este alcatuita din egoism. Asta se afla in interiorul cutiei.
Ce se afla in interiorul cutiei se numeste “Dorinta de a primi”. Aceasta dorinta de a primi ne face sa traim o existenta limitata, ne face sa experimentam suferinta, izolare si toate lucrurile dificile din viata. Ceea ce exista in afara cutiei, in realitatea subiectiva, a egoismului, exista o realitate obiectiva pe care Kabbalistii o numesc “Dorinta de a darui”. Dorinta de a darui reprezinta altruismul neconditionat. In alte cuvinte, experienta din afara este existenta nelimitata, placerea nelimitata si bucurie. Si totusi, nu putem simti asta pentru ca nu exista nici o modalitate de a ajunge acolo. Sau exista?
Exista o calitate a Lumii Spirituale care este diferita in esenta sa de lumea fizica. In lumea fizica, miscarea, ceea ce ne poarta dintr-un loc in altul este pur mecanica. Adica, pot lua doua obiecte complet diferite ca forma, si ca utilitate, si le pot desena una langa alta si pot spune : “Aici exista o apropiere!”. Dar in Lumea Spirituala, lucrurile se considera a fi apropiate in conditii complet diferite, pentru ca nu exista timp si nu exista spatiu – nu exista nimic mecanic acolo.
Kabbalistii ne spun ca Lumea Spirituala este alcatuita doar din trairi, o sfera de influenta care are legatura cu anumite atribute, calitati – calitati interioare – si ca toata miscarea in spiritualitate se refera la asemanarea sau diferenta dintre doua trairi sau doua calitati. Cu alte cuvinte, putem vedea asta in prietenie. Daca prietenului meu ii place comedia iar mie nu imi place, si sunt o persoana serioasa, atunci nu exista multe sanse de a deveni foarte apropiati. Daca urasc comedia, atunci ne consideram foarte distantati. Dar daca imi place comedia si imi plac aceiasi actori de comedie si aceleasi filme in care au jucat, atunci din acest respect pentru aprecierea comediei, eu si prietenul meu suntem apropiati prin acest sentiment. Altfel spus, in spiritualitate, daca doua atribute, doua sentimente sunt similare, sunt considerate a fi apropiate; daca sunt diferite, sunt considerate a fi distante. Dar – iar acesta este cel mai frumos si cel mai pretios lucru pentru noi, lucrul ce ne poate transmuta din lumea fizica in cea spirituala – iar asta se intampla daca au aceleasi calitati, scop si intentie, atunci sunt una si acelasi lucru – sunt legate, conectate. Este aceasta lege, numita “Legea echivalentei in forma” ce ne poate ridica din starea noastra egoista de separare si ne face sa putem dezvolta un simt suplimentar cu care putem vedea ce este in afara.
Ceea ce trebuie sa facem este sa dezvoltam in interiorul nostru o frecventa similara, o calitate asemanatoare, un simt suplimentar ce poseda o astfel de dorinta de a darui. Desi nu suntem capabili sa o intelegem in toate simplitatea ei, Kabbalisti ne spun ca exista doar doua lucruri ce se afla in realitate – exista doar Creatorul si creatia.
Tot ceea ce percepem sunt pur si simplu calitatea Creatorului si calitatile creatiei. Creatorul reprezinta Lumea Superioara iar creatia este lumea inferioara. Calitatea Creatorului este dorinta de a darui; calitatea creaturii este aceea de a primi. Aceasta este tot ceea ce exista. Parasind cutia inseamna ca ceea ce trebuie sa facem este sa ne mutam in spatiul spiritualitatii.
Mutarea in spatiul spiritualitatii inseamna sa schimbam aceasta realitate, dorinta de a primi, dorinta creaturii, si sa devina din ce in ce mai asemanatoare cu cea a Creatorului. Modul in care intreaga realitate ne-a fost ascunsa printr-o coborare in aceste lumi, ei bine, aceste lumi sunt alcatuite doar din proportii ale dorintei de a Primi, in comparatie cu cea de a Darui.
Intreaga scara prin care am coborat in aceasta lume, poate fi urcata doar prin schimbarea calitatii noastre interioare de a primi. Fiecare din aceste stadii, trepte ale scarii, sunt proportii in crestere a dorintei de a darui asupra dorintei de a primi. Prin aceasta crestere in asemanare, prin capacitatea de a simti ce este cu adevarat dorinta de a darui, ce inseamna sa iubesti si sa accepti tot ceea ce exista, si sa creez acea asemanare in interiorul meu – cu asta se ocupa Kabbalah. Reprezinta o metoda prin care poti simti daruirea si de a crea o asemanare interioara a acestei calitati.
Aceasta vom continua sa studiem pe parcurs ce privim cheile intelepciunii ascunse. Urmariti-ne si saptamana viitoare.
