Ca sa investigam intrebarea asta, kabbalistii ne-au facut un cadru pentru a ne ghida in investigatiile noastre, pentru a obtine un raspuns adevarat si pentru a nu ne adanci (pierde) in confuzie.

Baal HaSulam ne spune ca exista o regula in Kabbalah si aceasta este “ce nu poate fi atins(cuprins, realizat), nu poate fi numit.” Ce inseamna asta ?

Scopul final este sa ajungem la o percepere directa a Creatorului, nu la o idee, nu la un fel de intelectualizare, pentru ca nu exista nici un raspuns adevarat in intelectualizare. Nu te poti simti sigur pe o idee. Trebuie sa fii capabil de a o simti in tine, la fel cum iti simti picioarele pe pamant sau cum te uiti la ceva ce e in fata ta. Trebuie sa fie tangibila. Numai asa se poate realiza o adevarata schimbare in perceptie, nu prin idei sau abstractiuni.

Omul nu poate intelege cu adevarat intamplarile din viata sa pentru ca omul respinge jumatate din realitate. Jumatate din tot ce se intampla, ce este coniderat de el rau, omul respinge. Si asta datorita programarii interioare pe care o avem, care este “dorinta de a primi”. Aceasta dorinta de a primi functioneaza ca un sistem de ghidare, care exista, suntem total controlati de ea, si care nu face altceva decat sa ne faca sa ne simtim atrasi de lucrurile care ne ofera placere, pe care le consideram bune, sau ne face sa fugim de cele care nu ne ofera placere, care nu ne ofera nimic, asa ca fugim de astea.

Suntem constant in cautarea acelor lucruri pe care le consideram bune. Deci, perceptia noastra despre scopul acestor doua tipuri de experiente este gresita, pentru ca atentia noastra nu este pe imaginea intreaga. Este intotdeauna doar o mica parte a imaginii, pentru ca noi o privim de la nivelul problemei insasi. Si asta este o mare problema pentru noi, pentru ca toata perceptia, de vreme ce noi vedem doar in temeni simpli, se naste din contrast.

Noi intelegem “rece” doar prin opusul lui, “cald”. Noi intelegem “sus” doar cand il relationam cu “jos”. Daca am analiza calitatea caldurii insasi – daca nu ar exista opusul ei, daca nu ar avea calitatea opusa – ar fi o esenta; noi nu am putea sesiza nimic in legatura cu ea. Daca nu ar exista nici o miscare nu am putea masura nimic, ce am putea noi spune despre caldura ? Nu ar exista nimic acolo; pur si simplu nu ar exista senzatie. Deci aceasta comparatie intre ceea ce consideram “bine” si de ce consideram noi ca e “bine”, si ceea ce simtim ca “rau” si de ce consideram ca e “rau”, asta e ceva ce trebuie masurat.

Avem nevoie de ceva care sa nu fie o masura variabila. Si chiar daca nu ni se pare - pentru ca suntem orbiti de incapacitatea de a integra scopul intreg al realitatii - toata evaluarea noastra despre bine si rau din interiorul dorintei noastre de a primi este complet subiectiva, este o masura variabila. Adica, noi putem spune ca anumite lucruri pe care le vedem, le consideram rele. Dar daca le analizam mai profund, daca privim la reactiile noastre adevarate (si aici, asta se intelege prin “doar ce poate fi cuprins poate fi numit”), va trebui sa analizezi experienta insasi.

Sa luam de exemplu, dezastrul tsunami. Au murit 400000 de persoane in acel dezastru si toata lumea, daca intrebi, va zice “este oribil”. Pierderea de vieti a fost teribila; suferinta celorlalti a fost teribila. Este aproape de neimaginat scopul acestui dezastru de magnitudine biblica in distrugere, diabolic. Dar ce se intampla daca din intamplare tu esti unul dintre patronii firmelor carora li se da sa reconstruiasca statiunile din acele zone ? Este cel mai bun lucru care ti s-a intamplat in (ultimii) cinci ani. Deci, ce ai simtit de fapt ? Ai putea zice, asa cum ziceam, ca “o, ar trebui sa simt altfel despre asta” si astfel ideea de bine este asta si ideea de ce e rau este celalata. Nu, trebuie sa spui ce simti cu adevarat. Daca masori altceva, masori ceva imaginar. Acum, cateodata noi vedem faptul ca, ceva, ce initial am putea intelege ca o experienta rea, o putem percepe ca pe o experienta buna, daca ne uitam la nivelele de viata inferioare noua.

Daca ne uitam la ceva cum ar fi un foc in padure si vedem marele sau efect de distrugere, privim aceasta situatie si putem zice “e, sti, a fost rau pentru copaci, dar intr-o perspectiva mai larga, ce se va intampla este cu un scop, va creste mai deasa, vom avea, poate o padure mai diversificata, mai deasa, si ceea ce o oprea din asta tocmai s-a schimbat. Si singurul motiv prin care putem vedea un dezastru ca pe un lucru bun este pentru ca ii analizam procesul; vedem si intelegem arcul complet al intamplarilor la nivelul de viata inferior noua.

Sub noi sunt nivelele “statice” sau “neanimate” cu care traim. Din pacate acest nivel este doar un complex nivel animal. Ca sa putem intelege ce se intampla cu noi - si programarea si nivelul instinctual si scopul mai mare in ceea ce se intampla in vietile noastre - nu doar o sectiune prin care nu intelegem planul sau vectorul, modul in care lucrurile avanseaza catre scop. Cand privim asta de la nivelul uman, nu putem intelege; nu ne putem trage singuri de par catre un nivel mai inalt. Trebuie sa fim capabili de a privi totul de la un nivel mai inalt, pe care il numesc kabbalistii “nivelul limbajului”.

Nivelul limbajului omului este nivelul la care el incepe sa fie o parte a Sistemului Superior si sa vada intregul sistem de ghidare al Creatorului, acea Singura Forta care ne misca prin doi poli, prin dorinta de a primi, ce ne atrage spre ceva bun sau ne respinge de ceva rau. Daca noi le putem privi de la acest nivel inalt, incetam sa vedem intamplarile din viata noastra ca  bucati izolate si incercam sa le dam sens intr-un timp si spatiu in care noi, chiar nu avem nici o perceptie a nici unui sens.

Deci ce putem face pentru a ne ridica la un Stadiu Superior ? Cum putem vedea dintr-o perspectiva mai inalta ? Ei bine, nu o putem face singuri. Nu o putem face decat cu ajutorul a ceea ce este deja acolo, trebuie sa fim in stare sa intelegem ce e acolo iar apoi putem sa devenim la fel.

Aduceti-va aminte ca forta evolutiei este doar dezvoltarea dorintelor si acest sistem al Luminii Superioare a aranjat astfel incat noi sa ne miscam prin aceste dorinte pana cand vom ajunge sa dorim exact ceea ce trebuie. Dar din cauza ca noi suntem implicati in dezvoltarea noastra in mod inconstient, adica, “nu prin propria vointa, suntem adusi la asta si nu prin vointa noastra avansam”, pana cand ajungem in punctul in care se intampla trezirea la nivel persoanal.

Trezirea este pregatita de aceste intamplari pe care noi le numim “bine si rau”. Cu alte cuvinte, dorintele noastre se dezvolta in continuare si se modifica astfel incat intrebarile noastre sa fie mai mari. Si fiecare dintre acestea - ceea ce consideram a fi lovituri - ne fac sa ne punem intrebarea la nivel din ce in ce mai profund: Care este cauza adevarata a suferintelor ? De ce sufar si cum sa fac sa opresc suferinta ? Aceasta forta a dezvoltarii ne avanseaza inconstient pana cand nu ne vom multumi decat cu raspunsul la aceasta intrebare, pentru ca raspunsul la intrebare poate veni doar de la un Nivel Superior, care ghideaza sistemul, care ne face sa simtim ca si cum exista intamplari bune si rele.

Deci, acum aceasta nevoie tangibila si constienta s-a intamplat in interiorul senzatiei persoanei, astfel incat nici o alta dorinta nu o poate inlocui, numai raspunsul la aceasta intrebare, aceasta nevoie tangibila constienta – acum raspunsul are un punct de inceput, o persoana il poate primi. Dar ca sa intelegem de ce suferim, trebuie sa intelegem ce e bine si ce e rau si stim deja ca nu putem simti asta sau sa o masuram pe o scara variabila. Nu se poate face din interiorul dorintei de a primi. Trebuie facuta prin ceva ce nu se schimba. Asta stim ca este Calitatea Creatorului, care mereu si mereu daruieste. Este daruire neconditionata, si calitatea creaturii este de a primi, -  dorinta de a primi pentru ea insasi. Este masura contrastului dintre aceste doua calitati cea care incepe sa ne faca sa intelegem unde suntem, pentru ca singurul lucru pe care putem sa-l simtim si sa-l sesizam este Creatorul. Intrebarea ar fi cum il simtim ? Ca ce il simtim ?

Noi traim intr-o mare de Lumina. Asta inseamna ca simtim mereu placere in vasul nostru, in Kli-ul nostru. Aceasta este dorinta noastra de a primi. Si Lumina Superioara ne umple constant cu placere, adica, cu o senzatie, care este de fapt senzatia Luminii insasi. Este mereu Creatorul, numai ca depinde de ceea ce zicem noi ca este; depinde de forma care I-o dam noi, cum numim noi acest lucru care s-a intamplat.

Toate intamplarile din viata noastra ne sunt trimise intr-un fel in care sa le simtim direct, ca Lumina Directa. Dar daca le simtim asa, asta inseamna ca le simtim prin dorinta de a primi, si noi nu stim de ce ne-au fost date. Ceea ce incercam noi este sa simtim gandul din ele, adica: Care este calitatea lor ? Care este calitatea daruirii, care este intentia Creatorului din spatele daruirii unei anumite intamplari ? Cum este aceasta legata de forta dezvoltarii care ne duce spre implinire ?

Daca putem intelege si avea o senzatie palpabila din asta, atunci intelegem intamplarea si ne putem ridica la acel nivel. Si tot ce cautam noi in toate intamplarile  vietii este sa Il intelegem pe Creator. Acest om (care intelege) este un om drept, este un Tzadik. Este acela care, indiferent de intamplarile vietii, simte Gandul din spatele intamplarii date, simte forta binevoitoare a calauzirii Creatorului. Si numai diferenta dintre ceea ce simtim in Kli-ul nostru si Gandul Creatorului - gandul nostru in comparatie cu Gandul Creatorului - asta este sursa suferintei.

This contrast between my nature—my intention of reception of the Light, and the Creator’s intention of the bestowing of the Light—this discrepancy causes me discomfort, suffering, and so on. This quality of bestowal, the quality of giving of the Upper Light is the general law of the universe, and everything in the universe follows from that. All laws, inner and outer laws of nature all follow from that. And it’s incumbent on all life to find a balance, a homeostasis between what is outside and what’s inside. So the degree to which we don’t keep this law of life, that is to become like it, our world and all aspects of it suffer; not just the man, but his surroundings—his world, his country, his family, all of reality.

Contrastul dintre natura mea – intentia mea in receptarea Luminii si intentia Creatorului in daruirea Luminii – aceasta discrepanta - imi da disconfortul, suferinta si asa mai departe. Aceasta calitate a daruirii, calitatea de a da, a Luminii Superioare este legea generala a universului, si totul din univers porneste de la ea. Toate legile, interioare sau exterioare ale naturii pornesc din aceasta. Si este inerent, in toate formele de viata sa gaseasca acea balanta, o homeostaza intre ceea ce e exterior si ce e interior. Deci in functie de cum respectam aceasta lege a vietii, adica sa fim identici cu ea (sa o interiorizam), toate aspectele vietii sufera, nu doar omul, dar tot ce il inconjoara – lumea lui, tara lui, familia lui, toata realitatea.

Una dintre modalitatile de a atrage Lumina Superioara care ne va permite sa ne ridicam la nivelul la care sa intelegem si sa simtim Creatorul este prin studierea textelor kabbalistice. Singurul motiv pentru a studia un text kabbalistic este de a atrage Lumina care ne schimba; nu pentru cunostinte intelectuale, ci pentru o transformare ce are loc in interior.

Odata ce incepem sa citim acel text, aduci intrebarea, lucrul pe care ai nevoie sa il sti, il memorezi si il aduci in lectura, nu conteaza ce intelegi intelectual, conteaza doar ce ai nevoie si ce simti.

Acest articol se numeste Nu e Nimic in Afara Lui si a fost rostit de Baal HaSulam si inregistrat de fiul sau, Rabash

Este scris ca “nu este nimic in afara Lui”, inseamna ca nu exista nici o alta putere in lume cu capacitatea de a face ceva importiva Lui. Si ceea ce vede omul, adica, cum ca exista lucruri in lume care sa contrazica domeniul de sus, este pentru ca El doreste astfel.

Cu alte cuvinte, este astfel creata (Creatia), incat noi vedem un sistem pe care il simtim ca si intamplari bune si rele.  Si noi simtim ca exista o forta opusa binelui; ca este ceva care ne opreste din a ne simti bine. Si motivul pentru care se intampla asta este din cauza ca Forta Superioara insasi doreste asta; exista un scop, Ea vrea asta, pentru ca nu exista alta forta care poate sa faca sa se intample asa.

Si este data o corectare, adica “stanga respinge si dreapta apropie”, adica ceea ce stanga respinge este considerata corectare. Asta inseamna ca exista lucruri in lume, care, de la inceput au scopul sa devieze persoana de la calea buna, si sa o tina departe de cele sfinte.

El (Baal haSulam) zice aici ca aceasta experienta de a nu putea sa il simti pe Creator direct, aceasta senzatie ca Forta care ne respinge, asta se numeste “corectare”. Aceasta este o Forta prin care se intampla ceva ce ne permite sa ne transformam; este parte a sistemului de ghidare, si se spune ca “stanga respinge [adica impinge inapoi] si dreapta apropie” [ne aduce mai aproape de Creator].

Noi vorbim aici despre o persoana care doreste sa il simta pe Creator, nu doar intamplarile normale ale vietii, chiar daca sunt structurate la fel, pentru ca toate nivelurile naturii functioneaza dupa exact acelasi principiu.

Dar “asta inseamna ca exista lucruri in lume, care de la inceput au scopul sa devieze persoana de la calea buna, si sa il tina departe de cele sfinte”. Asta inseamna ca, atunci cand o persoana doreste sa aiba perceptia Creatorului, sa cunoasca legile ce ii guverneaza viata, sa guste ce e sfant – Kedusha - care inseamna sa fii separat, sa fi diferit; aceasta calitate - Kedusha - este o calitate a Dorintei de a Darui. Este complet separata de lumea asta; este complet deasupra ei. Deci, exista lucruri care sunt in mod special in sistem ca sa faca in asa fel, ca o persoana sa nu isi simta sfintenia.

Si partea benefica a acestor respingeri este ca prin ele, o persoana primeste o nevoie si o dorinta completa de a Il ajuta Dumnezeu …

Aceasta respingere – odata ce exista Dorinta, odata ce exista Intentia de a cunoaste Creatorul – aceasta respingere face ceea ce am vazut in intreg sistemul natural: naste o nevoie. Asta inseamna ca exista o nevoie specifica ce se creeaza ; Nu o nevoie pentru una sau alta, pentru masini, pentru bogatie, pentru mancare, sex, pentru cunoastere, pentru putere, nu: se creaza o nevoie speciala.

… partea benefica a acestor respingeri este ca prin ele, o persoana primeste o nevoie si o dorinta completa de a Il ajuta Dumnezeu …

Dorinta care se creeaza este dorinta directa pentru Dumnezau, direct spre Dumnezeu  - (in ebraica - Yashar Ke El) - dorinta directionata catre ce e Sus.

… de vreme ce el intelege ca altfel e pierdut - [Cu alte cuvinte, ei au nevoie de o conectare cu Forta Superioara care ghideaza tot] - Nu doar ca nu progreseaza in efortul sau, dar vede ca regreseaza …

Adica, cu cat isi doreste mai mult asta, cu atat Lumina ii releva diferenta intre conditia sa interioara si calitatea Luminii. Asta este numita “revelatia raului”. La ce ne foloseste asta ? Ne trebuie pentru ca este modul nostru de a masura. Numai prin contrast putem cunoaste ceva.

Noi masuram scopul iubirii, totalitatea completa a Gandului Creatiei, cu ajutorul barierei prin care incepem sa ne simtim propria natura. Deci, nu numai ca ni se releva natura Creatorului si a Lumii Superioare prin acest proces de contrastare, ci ni se releva  natura proprie.

(Omul)Nu doar ca nu progreseaza in efortul sau, dar vede ca regreseaza … [Cu alte cuvinte, vede diferenta dintre el si Creator] si ii lipseste taria de a tine Torah si Mitzvot (modul de indeplinire a Legilor), chiar si daca nu in numele Lui. [Adica, o persoana simte ca nu numai ca nu poate sa il simta pe Creator direct, dar chiar se minte in legatura cu motivul acesteia (a lipsei de simtire), pentru a Il atinge pe Creator. Simte cel mai mare nivel de diferenta, dar asta e o binecuvantare, pentru ca prin extinderea dorintei de a primi si prin corectarea ei, noi chiar putem progresa]. Pentru ca numai prin depasirea  adevarata a tuturor obstacolelor, dincolo de ratiune, el poate sa tina Tora si Mitzvot. [Adica, nu prin puterea lui proprie, nu prin cunostintele lui, nici prin orice fel de idei sau teorii, ci numai prin receptarea tangibila a Luminii, care trebuie sa fie deasupra ratiunii sale; aceasta conexiune este deasupra dorintei de a primi si, prin toate gandurile conectate, el poate obtine ceea ce doreste.]

Aceasta forta, pe care noi o simtim ca intamplari bune si rele, sunt mana stanga si dreapta ale Creatorului, care ne ghideaza prin suisuri si coborasuri prin evenimentele normale ale vietii noastre, daca intelegem corect, de vreme ce avem aceasta dorinta de a inainta direct spre Dumnezeu - nu conteaza ce se intampla in viata noastra cu aceasta dorinta - atunci aceasta nevoie speciala creste pana cand intr-un final, cuprinde si inghite intreaga lume imaginara si ne aduce intr-un contact complet cu realitatea.

Asta e doar o prima privire asupra frumusetii acestor articole. Vom continua descoperirea a ceea ce exista in aceste articole si in Kabbalah.

Te mai asteptam.