Mai intai sa recapitulam ce am invatat un ultima lectie.

In ultima lectie am privit asupra creatiei fiintei, in patru etape si am vazut ca facerea incepe cu un Gand – Gandul Creatorului, Gandul Creatiei care este acela de a crea o fiinta si de a o inzestra cu placere. Si imediat, observam un raspuns din partea creatiei, acela al dorintei de a primi, acela fiind fiinta.

Dorinta de a primi simte Lumina si simte o senzatie, nu doar a placerii directe, dar si a calitatii Luminii, si deoarece este o dorinta de a primi, doreste sa primeasca placerea. Si drept rezultat, o noua perceptie, sau stadiu, sau discernamant are loc in care realizeaza ca placerea vine dintr-o daruire. Astfel ca, deoarece este o dorinta de a primi si nu poate darui, singurul lucru pe care il poate face este sa accepte sau sa nu accepte Lumina.

Pentru a se apropia de daruire, decide ca va respinge Lumina. In acest vid are loc un nou discernamant si realizeaza ca existenta sa se bazeaza pe primirea Luminii, ca nu poate exista fara aceasta situatie, si trebuie sa accepte o portiune a Luminii. Dar se hotaraste ca va acceapta doar o mica portiune din Lumina deoarece realizeaza ca Creatorul, Forta Creatoare doreste sa fie primita. Astel va accepta o mica portiune bazandu-se pe ideea ca o accepta doar pentru ca Creatorul doreste acest lucru. Iar acum, cu aceasta idee, in aceasta faza duala, realizeaza ca un aspect cu mult superior al Fortei ce a creat doreste sa fie umplut cu placere nemarginita.

Si in acest urmator stadiu, aceasta a patra etapa, nu se aseamana cu nici una de pana acum – nefiind o actiune realizata de Creator, dar fiind o dorinta independenta. Dar aceasta dorinta nu este una directa pentru placerea Luminii. Intelege statura Creatorului, si o doreste. Realizeaza ca este cel ce primeste, acum dorind echivalenta formei, obtinerea insasi a calitatii Creatorului, partea gandita a creatiei.

Aici gasim fiinta in acest moment. A facut o restrictie a modului in care va primi. Nu va mai primi pentru sine. A hotarat ca va obtine calitati complet opuse firii sale.

A fost creata cu dorinta de a primi, si cu toate acestea hotaraste ca va gasi o cale de a deveni asemenea calitatii opuse, calitatea de a darui.

Si cum face asta, daca gaseste o modalitate in care sa faca asta, atunci incepe sa intre si sa construiasca un sistem pentru sine, un sistem de interactie cu diferite grade proportionale intre dorinta de a primi si dorinta de a darui. Si se ridica, drept rezultat al obtinerii unei echivalente in forma din ce in ce mai mari, devenind din ce in ce mai mult asemanatoare cu ceea ce doreste sa devina. Se ridica printr-un sistem numit Lumi, iar aceste Lumi sunt un fel de interactie realizata pentru corectia creatiei si pentru corectia intregii lumi.

O data cu ridicarea obtine calitatile interioara ale acestor Lumi, ce sunt numite nivele ale sufletului sau “Lumini”. Acestea sunt Nefesh, Ruach, Neshama, Haya si Yechida, pana cand creatia atinge o asemanare din ce in ce mai mare, intelepciune, capabilitatea, si obtine o aderare si asemanare completa cu insusi Creatorul. Dar are o problema deoarece a fost creata in forma complet opusa; este doar o dorinta de a primi. Aceasta este creatura; asta suntem noi. Astfel, cum poate deveni ceva complet opus naturii sale? Chiar daca acum stie care este scopul creatiei si rolul sau in ea, pare sa fie blocat, inchis. Nu poate face nimic doarece a fost creat intr-o modalitate perfecta si nu poate folosi decat unealta primirii, si trebuie sa foloseasca expansiunea calitatilor sale egoise si a primirii si sa gaseasca o cale sa le transforme in daruire.

Am invatat anterior ca si cele cinci simturi ale noastre sunt programate in asa fel incat ne impiedica sa simtim Lumea Superioara si de a indeplini scopul Creatorului. Ceea ce trebuie sa intelegem este ca programarea celor cinci simturi, ceea ce am numit “egoism”, este de fapt o intentie, este un gand, este un program ce spune “ mie ce imi iese din asta?”. Astfel ca oricare ar fi informatia primita de la aceste cinci simturi, nu poate percepe decat lucruri corelate cu dorinta de a primi, si totusi calitatea superioara este altruismul, este daruirea.

Astfel ca nici daruirea nu este o actiune; este o intentie. Pentru a putea simti asta – lucru ce nu il poate face nici unul din aceste simturi – trebuie sa construim un program diferit, un simt construit unui program asemanator cu ceea ce este in afara. Al saselea simt trebuie construit dintr-o intentie care este asa. Si acesta este Ecranul. Ecranul este un simt suplimentar care ne permite sa simtim in termenii Lumii Spirituale.

Cuvantul “Kabbalah” inseamna receptie. De fapt, mai precis, inseamna “cum sa primim”, calea corecta de a primi.

Metoda Kabbalei este complet practica. Ne arata exact cum sa luam natura noastra asa cum a fost creata, aceasta fiind dorinta de a primi, si sa o schimbam intr-o cale corecta de a primi, un mod transformat si corectat al receptiei, acesta devenind daruire.

Momentan, acum cand primim prin dorinta de a primi, realizam ca experienta noastra este foarte limitata. Dorinta de a primi nu poate fi indeplinita niciodata.

Sa spunem ca exista o dorinta, o dorinta pentru o bucata de tort, o bucata frumoasa si gustoasa de tort cu capsuni, cu frisca si crema, si exista o necesitate, o idee, o lipsa de aceasta. Imediat cum obtinem acest tort si indeplinim dorinta, dorinta este realizata; nu o mai putem simti. Nu este permanenta. Exista si apoi dispare.

Motivul pentru care aceasta se intampla este deoarece placerea nu este simtita decat la jonctiunea dintre dorinta si indeplinirea sa. In momentul in care indeplinirea are loc, nu se mai simte. Astfel dorinta dispare. Dar ceea ce Kabbalah doreste sa ne invete este de a gasi o modalitate corecta de a primi, iar aceasta cale este ca, si chiar daca primim ceea ce ne dorim, indeplinirea nu va disparea; dorinta se va mari si indeplinirea se va mari. Si cu cat mai mult dorinta intra in Kli; cu atat mai mare va fi indeplinirea. Iar aceasta se va intampla doar daca vom face ceva asemanator cu ceea ce am vazut in faza duala numita “Behina Gimel” (a 3-a), in care aceasta primire nu se face pentru mine si se face doar cu scopul de a indeplini Gandul Creatiei. Se face pentru Creator, astfel aceasta primire se transforma intr-o forma de daruire.
Cum putem face asta? Cum putem obtine asta?

Baal HaSulam ne ofera o analogie, o poveste profunda si frumoasa despre situatia noastra si cum sa o depasim. De fapt, este profunda deoarece ne arata adevarata noastra natura, ceva ce nu putem observa.

Sunt doi prieteni, iar unul din ei doreste sa pregateasca cina pentru prietenul sau bun, si se gandeste la tot ceea ce ii place acestuia. Se gandeste la ce mancare ii place, ce vin si-ar dori, cata mancare, modul in care sa arate mancarea, cum ar trebui aranjata camera. Se gandeste tot timpul la prietenul sau, si realizeaza o masa perfecta pentru el.

Prietenul sau vine, intra, si vede in fata sa un adevarat ospat. Si prima sa dorinta este cea de a manca repede tot, bineinteles, este exact ceea ce si-a dorit. Apoi are alt gand, acela ca, prietenul sau, gazda este cel ce daruieste, si el este pregatit doar sa primeasca, si are un sentiment de rusine, pentru ca realizeaza ca daruitorul este deasupra sa.

Nu vede doar o masa plina cu lucruri si nimeni acolo; isi vede prietenul si realizeaza ca acesta a facut totul pentru el si el nu face decat sa ia. Si coplesit de rusine, refuza sa primeasca.

Stiti cum este atunci cand cineva va da un cadou mare; la care nu v-ati asteptat. Brusc aveti un fel de raspuns, nu stiti de unde vine – “Nu, nu pot sa il accept” – aceasta calitate a rusinii, a intelegerii ca sunteti cel care primeste.

Nu va manca, iar prietenul sau gazda ii va spune: “Nu intelegi; in tot acest timp m-am gandit la tine, la ce ti-ar placea, cum ne-am bucura de asta impreuna, iar acum daca nu primesti ceea ce ti-am dat, intreaga masa va fi stricata pentru mine. Nu voi avea nici o placere din a te vedea ca te bucuri de ea.”

Astfel, musafirul realizeaza ca in aceasta situatie el detine controlul. Realizeaza ca nu este doar un primitor. Daca poate realiza ca in timp ce mananca aceasta mancare indeplineste dorinta prietenului sau, atunci nu se mai simte rusinat, poate manca, poate gusta si se poate bucura de ea. Si trebuie sa se bucure de ea. Nu inseamna doar ca o mananca; trebuie sa se bucure deoarece prietenul sau care a facut toate astea; nu va fi bucuros decat daca vede satisfactia musafirului. Astfel in acest raspuns, intelegerea reciprocitatii naturii de a primi, musafirul nu simte doar satisfactia mancarii, intelege si gandul gazdei, pentru ca acum gandeste despre gazda ce gazda gandea despre el: “Fac asta pentru a imi multumi prietenul. Nu poate fi mai bucuros decat daca mananc asta, pentru ca acesta a fost scopul sau, astfel ca il voi indeplini in totalitate daca mananc”.

Astfel ca acest miracol, care este firea umana, de a fi capabil sa iei dorinta de a primi si sa o transformi in dorinta de a darui, actiunea exterioara nu s-a schimbat, dar cea interioara da. Intentia cu care musafirul a mancat mancarea si s-a bucurat face ca primirea sa fie daruire.
in acest mod dorinta de a primi placere cu scopul de a darui gazdei poate fi transformata intr-un sensor numit “Ecranul”, astel fiindu-I permis persoanei, creatiei, sa atinga nivelele daruirii care sunt Lumile Spirituale.

Aici se afla dorinta noastra de a darui, vasul nostru, Kli-ul nostru. Acum, acest Kli este plin cu dorinte, este plin cu pofta pentru masa. Ceea ce Creatorul, Gazda vrea sa dea creaturii exista in afara, in ganduri de daruire.  Si intotdeauna Lumina ne preseaza si vrea sa ne umpla suta la suta de placere nemarginita, dar numai in masura in care putem primi Lumina in conditiile ei, aceasta fiind prin daruire, ii putem permite sa intre in Kli, altfel nu o putem simti deloc.

Acum, pentru a putea sa e bucuram de masa in termeni spirituali, un ecran - ce este o intentie - a fost plasat deasupra intrarii dorintei noastre de a primi, deasupra Kli-ului. Aceasta intentie nu este de a primi pentru mine. Odata ce se afla acolo, multe alte lucruri incep sa fie simtite, pot deveni regulate, si putem banui care va fi experienta dinauntrul dorintei de a primi, din Kli

Astfel, primul lucru pe care il simtim la masa, loveste ecranul. Acum, daca fiinta poate accepta aceasta cantitate in ea astfel incat sa multumeasca gazda – poate simti asta la primul fel de mancare, la supa – daca poate mentine intentia “nu pentru mine”, si sa fie numai pentru gazda, atunci o parte din Lumina intra in Kli, si nu doar portiunea gustarii si a placerii ce trebuie satisfacuta, dar si senzatia, intentia gazdei de a darui acel lucru oaspetelui.  

Asadar, sa spunem, 20% va intra, in acea prima parte din cinci a stomacului, iar restul va fi respins – nu deoarece placerea nu este satisfacuta, ci, deoarece o placere mai mare o inlocuieste pe cea mai mica; este eclipsata. Kli-ului nu ii pasa de asta. Acesta da atentie doar lucrului ce valoreaza, acesta fiind Gandul Creatorului. 80% din aceasta nu se va simti; ci doar 20% va fi primit. Acum daca o cantitate mai mare poate fi primita astfel incat sa indeplineasca Gandul Gazdei, atunci va fi umpluta 40% si doar 60% va fi respinsa.

Ceea ce se intampla acum este ca Lumina Creatorului, care este Gandul, nivelul de desavarsire al asemanarii din Kli, din creatura, partea din creatura ce devine precum Creatorul, incepe sa creasca. Acestea sunt mijloacele prin care dezvoltam un suflet. Asadar aici, aceasta prima Lumina, pe care am numit-o primul 20%, este Lumina lui Nefesh – primul nivel al sufletului.

Daca aceasta intentie se aseamana cu intentia Creatorului de a darui, atunci un al doilea nivel, Ruach, intra in Kli. Aceasta nu este numai intelepciune, nu este un fel de lucru intelectual, aceasta este de fapt asemanarea in forma cu Creatorul. Adica, ceea ce este in interiorul Kli-ului este direct proportional cu ce exista in afara Kli-ului. Acel al saselea simt ii spune persoanei ce este cu adevarat acest obiect spiritual; nu ca este supa sau salata, dar pentru ca este un Gand in intentia Creatorului pentru intreaga creatie.

iar cand aceasta continua sa creasca, cand acel 60% este umplut, si doar 40% nu se simte, o noua Lumina intra. Aceasta Lumina se numeste “Neshama”, ceea ce este o intelegere mai profunda a Gandului Creatorului, o mai mare asemanare, iar in termenii poftei noastre, am trecut de termenulul fel, si am acceptat pentru a bucura gazda, pana cand in final am ajuns la desert si la liqeur, si ajungem la nivelul lui Haya si Yechida.

Iar aici, creatia a ajuns la o asemanare completa cu Creatorul pentru ca a instituit propriul Gand al Creatiei. Are o dorinta independent de ce nu depinde de placerile exterioare, si depinde doar de gandul creaturii de a face ceva egal cu Gandul Creatorului. Astfel, facand asta, creatura se ridica prin toate cele 125 de trepte, care sunt facute din Partzufim (fetze), care reprezinta exact acest proces.

Aici, ceea ce alcatuieste o persoana se numeste un Rosh (cap), iar aici, Guf (corp). Si avand un Rosh, inseamna ca printr-o dorinta independenta, creatura poate acum sa stabileasca care va fi realitatea din interiorul vasului, calitatea lumii sale, calitatea placerii, si toate acestea se fac pentru bunastarea lumii ca intreg, nu doar pentru mine.

Astfel rezuma Rav Laitman toate acestea:

Primim dorinte spirituale direct de Sus. Pentru a le percepe avem nevoie de un simt special numit “Ecran”.

De indata ce o persoana obtine acest simt, incepe sa simta placerea prin el. Placerea se numeste Lumina Suprema. Intra in dorinta noastra de satisfacere prin ecran. Dorinta de a ne bucura de Lumina Suprema se numeste “Suflet”. Lumina, drept sursa de placere nu este perceputa decat daca omul obtine un simt suplimentar capabil sa o recepteze.

Toate componentele: Lumina (placere), ecranul (mod de perceptie), si sufletul (cel ce primeste) nu au nici o legatura cu corpul fizic. Astfel, nu conteaza daca omul are un corp sau nu.

Odata ce omul a realizat contactul cu Lumina Suprema, incepe sa se corecteze pentru a putea sa se umple de ea. Gradele asemanarii treptate a calitatilor unei persoane cu cele ale Luminii si umplerea consecutiva cu aceasta se numeste Ascensiune Spirituala.

Corpul este doar un instrument pentru avansarea spirituala in acest proces palpitant, altfel nu are nici un scop.

O placere mica nu poate fi simtita deloc in comparative cu o placere mai mare: placerea mai mare o suprima.

Asadar, desi un Kabbalist traieste in aceeasi lume ca si noi, se afla de fapt deja in Lumea Spirituala.

Va asteptam si data viitoare.