Aceste articole au fost lectii povestite de catre Baal HaSulam, stundetilor, iar fiul sau Rabash a fost unul dintre studentii sai si a scris ce spunea tatal sau si a pastrat totul intr-un carnet personal. Acest carnet il pastra cu el tot timpul. Avea cateva carti despre care vorbea mereu iar acestea, directiile, instructiunile si cuvintele tatalui sau le pastra aproape de el.
Rav Michael Laitman, care este profesorul meu si profesor la Bnei Baruch, a fost asistentul personal al lui Rav Baruch. Avea grija de toate treburile lui si a fost cu el tot timpul. A fost discipolul sau direct. In perioada sfarsitului vietii lui Rav Baruch, Rav Laitman a fost cu el. A fost cu el in spital; a fost cu el in timpul procesului. In timpul in care a studiat cu el, Rabash i-a aratat multe texte pe care nu le stia si care nu au fost aratate celorlalti studenti, iar Rav stia despre acest carnet – il vazuse si l-a imprumutat de cateva ori pentru a invata din el. Era un lucru foarte pretios.
Cand Rabash era pe patul de moarte, i-a dat acest carnet lui Rav Laitman. Michael Laitman a publicat aceasta carte, si contine articole minunate ce descriu lucrul interior al unui om. Mult din munca de Kabbalah este munca tehnica – studiul celor Zece Sfirot si alte lucrari tehnice, Copacul Vietii si Zoharul, care se ocupa cu aspectele tehnice ale creatiei dar si cu starile interioare care au legatura cu ele. Aceste articole, cartea Shamati, sunt facute pentru ca studentul sa se regaseasca, sa identifice stari interioare si sa conecteze aceste stari la munca tehnica si la munca Kabbalica per total. Contin ganduri din cele mai inalte nivele ale realitatii.
Acest articol, “Nu exista nimeni in afara de El”, inglobeaza intreaga metodologie Kabbalistica. Tot ce trebuie sa stie sau sa ia in considerare se afla in acest articol. Rabash i-a spus lui Rav Laitman ca ar fi un lucru bun daca l-ar citi de o suta de ori. Il vom citi astazi o data, poate reusim sa il parcurgem. Pe parcus, vom incerca sa atragem Lumina Superioara, iar tot ce trebuie sa faceti este sa incercati sa va conectati la sentimentele autorului.
Nu exista nimic in afara de El
Este scris ca nu exista nimic in afara de El, insemnand ca “nu exista o alta putere in lume cu capacitatea de a face ceva impotriva Lui. Si ceea ce vede omul, ca exista lucruri in lume ce reneaga Casa Superioara, este deoarece El vrea asta.
Cu alte cuvinte, exista o singura putere, exista o forta activa, exista un singur actor in realitate. Nu exista o alta autoritate, nu exista un alt autor pentru ceea ce se intampla in realitate, in afara de faptul ca vedem ca lumea este construita in asa fel incat sa para ca exista o forta contrara, aceasta se intampla cu un scop si este spre binele nostru. Trebuie sa fie exploatata, sa fie inteleasa, si trebuie inclusa in perceptia noastra.
Si este considerata o corectie, numita “stanga respinge iar dreapta atrage”, insemnand ca ceea ce stanga respinge este considerata corectie. Asta inseamna ca exista lucruri in lume, care din start doresc sa abata o persoana de la calea cea dreapta, si sa il indeparteze de cele sfinte.
Ascunderea Creatorului nu este una fizica. Probabil simtim ca nu este acolo, sau poate “eu cred in El” dar dovada pentru asta – nu sustinem ca L-am vazut stand in fata noastra- deja stim asta. Stim ca nu este vorba despre o dovada fizica, El este ascuns de senzatiile noastre interioare, de sentimentele noastre de conexiune, de credinta, senzatia directa, din gandurile noastre. El ne este ascuns datorita indoielilor noastre. Exista o calitate a starii noastre interioare, caci suntem plini de indoieli, apoi exista respingerea; astfel exista o ascundere. Simtim ca nu este asa si ca probabil exista o forta. Este aceasta senzatie, aceasta stare interioara de ascundere unde motivul lucrurilor, sau sa simtim ca exista vreun fel de Indrumare Divina in spatele a tot, indoiala noastra o acapareaza. Aceasta este ascunderea Creatorului si aceasta este metoda Lui de a ne invata si a ne indruma.
Aceasta inseamna ca exista lucruri in lume, care, de la inceput vor incerca sa ne abata de la calea dreapta si sa ne indeparteze de Lumina.
Este construit in asa fel, este parte din model, aceasta ascundere a Creatorului si aceasta evolutie catre dorinta de a Il percepe. Si beneficiul acestei respingeri este ca prin intermediul lor o persoana primeste o dorinta puternica ca Dumnezeu sa il ajute, deoarece vede ca altfel este pierdut.
Aceasta dorinta este ceea ce Kabbalah numeste rugaciune. Pentru un kabbalist, rugaciunea nu inseamna cuvinte vorbite. Nu este ceva vorbit; nu este repetarea lucrurilor, cuvintelor si ideilor dintr-o carte de rugaciuni. Este o dorinta instinctuala. Este ceva ce a avut loc in dorinta unei personae pentru care nu exista alta cale decat ceea ce isi doreste. Iar ascunderea Creatorului si actiunea mainii drepte si stangi creaza in mod special dorinta de apropiere de Creator. Adica, indoielile sa dispara, noi sa ne ridicam deasupra naturii noastre ceea ce ameninta indoielile. Iar acesta este avantajul. Aceasta se numeste “o corectie”, dezvoltarea acestei dorinte. Si ce se intampla? Cum simte o persoana acest avantaj? Nu doar ca nu progreseaza in lucrarea sa, dar chiar regreseaza, si ii lipseste puterea sa observe Torah si Mitzvot chiar si daca nu pentru numele Ei.
Asadar stim ca scopul este acela de a deveni asemenea Creatorului, sa cream o asemanare interioara a formei intentiei catre Creator, cea de a darui fara a ne gandi la noi, fara acea dorinta, sa daruim din suflet ceea ce se numeste, “de dragul Ei (LiShma)”. Dar o persoana nici nu se poate apropia de asta asa ca senzatia care ii invata si ii ajuta sa evolueze este o senzatie ca ei nu pot face asta, nu pentru numele Ei, nici chiar pentru ei. Respingerea si indoiala fac parte din proces, se intampla, este o mana apoi mana urmatoare, o mana, iar apoi urmatoarea. Cand asta se intampla unei personae, nu se intampla pentru ca este ceva in neregula cu ea, se intampla deoarece acesta este sistemul si asa este construit. Doar prin depasirea tuturor obstacolelor, mai presus de ratiune, poate observa Torah si Mitzvot.
Acesta este lucrul construit pentru o persoana – caci nu este posibil sa ai de-a face cu indoiala si apoi cu un fel de a implora, o placere in a fi aproape. Aceste doua variatii intotdeauna produc o ascundere, o senzatie de invaluire, si singurul mod in care o persoana poate percepe Torah si Mitzvot, adica sa devina asemenea Creatorului, sa se apropie si sa se uneasca cu El, este deasupra acestui nivel, mai presus de motiv.
Dar nu are intotdeauna puterea sa depaseasca acest motiv, altfel fiind fortat sa devieze de la calea Creatorului, si de la numele Lui. Si el, care mereu simte ca bucatile sunt mai mari decat intregul, insemnand ca exista mai multe coborasuri decat suisuri, si nu vede un sfarsit al acestor evenimente, si va ramane pentru totdeauna in afara sfinteniei, pentru ca intelege ca ii este greu sa observe si numai o mica parte, doar daca nu se va ridica deasupra ratiunii, dar nu poate intotdeauna sa il depaseasca. Si care va fi sfarsitul?
Aceasta este extinderea ascunderii si dorinta care o trezeste in om. Ajunge la o expresie extrema. Adica, cu cat mai mult o doreste o persoana, cu cat o vrea mai mult, cu atat pare ca se indeparteaza. Acesta este un raspuns asemanator cu cel al unui parinte catre un copil care se apropie de maturitate – ii oferi mai mult spatiu, ii acorzi un fel de independenta, te indepartezi - iar nivelul de confuzie al acestui adolescent sau al tanarului adolescent este o situatie extrema si este facuta de un tata iubitor pentru copilul sau, aceasta distantare extrema.
Si care va fi sfarsitul? Apoi ajunge la decizia ca nimeni nu il poate ajuta, decat Dumnezeu Insusi. Aceasta il face sa ii ceara Creatorului, din tot sufletul sa ii deschida ochii si sa ii deschida inima, si sa il aduca aproape de o uniune eterna cu Dumnezeu.
Aceasta se intampla eventual. O rugaciune adevarata apare intr-o persoana, nu poti sa Il pacalesti pe Creator, nu poti spune un lucru si sa crezi altceva. Acest fel de rugaciune ii este raspuns imediat deoarece Creatorul reprezinta intreaga realitate si forta dezvoltarii raspunde acestor conditii care faciliteaza dezvoltarea. Adica, trebuie sa existe ceva in om care sa permita existenta unei stari superioare, si aceasta stare superioara are loc datorita unei dorinte intense.
Intelege atunci, ca toate respingerile traite vin de la Creator.
Asta inseamna ca respingerile traite nu erau datorita faptului ca el era vinovat, pentru a nu avea puterea de a le depasi, ci aceste respingeri sunt pentru cei care doresc cu adevarat sa se apropie de Dumnezeu. Si pentru ca o persoana sa nu se multumeasca cu putin, adica sa nu ramana asemenea unui copil fara cunostiinte, primeste ajutor de Deasupra pentru a nu putea sa spuna Multumesc Doamne, astfel observa Torah si face fapte bune si ce ar putea cere mai mult?
Aceasta actiune a Creatorului, aceasta respingere ce i-a fost data, aceasta indoiala ce l-a patruns i-a fost data de catre Creator cu scopul de a nu ramane pe loc, de a nu se multumi cu o senzatie de la distanta, o idee, o credinta, cu alte cuvinte, ca nu se va purta ca un copil in realitate, “ah, exista un Dumnezeu si Va avea grija de mine, si daca voi cere ceva poate isi va schimba atitudinea catre mine si se va purta frumos cu mine si va schimba aceasta situatie.”
Acesta este modul in care se poarta un copil si manipuleaza un parinte, dar ce ii poate face un copil unui parinte ca sa ii schimbe calitatea iubirii acordate unui copil? Chiar si in lumea naturala, in lumea fizica, dragostea unei mame sau a unui tata pentru copil, inglobeaza totul pentru copil. Nimic nu se poate schimba. Este constant. Asadar, pentru ca omul sa nu ramana asa inseamna sa nu fie multumit cu aceasta conditie, ca aceasta forta – si de atractie si de respingere – sa ne dezvolte intr-un adult spiritual.
Si doar daca acea persoana are o dorinta adevarata, va primi ajutor de Sus.
Aceasta este conditia. Doar daca persoana are o dorinta adevarata, bineinteles ca va exista ajutor de Sus. Nu pentru ca Creatorul si-a schimbat atitudinea fata de persoana; este datorita faptului ca persoana si-a schimbat nevoia fata de Creator. Dorinta lor, care este un vas, a deschis un loc unde il pot percepe pe Creator, asa ca il percep. Este o lege. Se intampla. Raspunsul la rugaciune se bazeaza in totalitate pe schimbarea atitudinii omului.
Si in mod constant ii sunt aratate greselile din starea sa actual, adica, ii sunt trimise ganduri si vederi, care muncesc impotriva eforturilor sale. Asta este pentru ca el sa vada ca nu este unul cu Dumnezeu.
Cu alte cuvinte, acest contrast de sentimente de respingere si ganduri de indoiala, nu sunt ale lui. Sunt o actiune a Creatorului asupra lui pe parcurs ce devine un adult spiritual, in timp ce creste. Mai exact, ascunderea vine de la , trebuie sa fie experimentata drept indoiala si trebuie sa fie impotriva eforturilor nu conteaza cat de mult sau cat de bine sau cat de precis a progresat pana la momentul respectiv. Trebuie sa saboteze totul in mod voit. Si asta pentru ca el sa poata vedea un contrast intre unde se afla acum, si ceea ce trebuie sa depaseasca mai presus de ratiune, si unde trebuie sa fie in continuare pentru ca pentru a fi satisfacut, credem: “ah, sunt una cu Creatorul, sunt bine, am aceasta perceptie, sunt ok, stiu totul acum, am credinta intr-o anumita masura la acest nivel.” Nu, Creatorul doreste sa creeze un om si sa il binecuvanteze cu o legatura, cu Lumina. Trebuie sa fie detasat. Astfel, vedem cat de diferit este urmatorul nivel pentru a construi aceasta dorinta pentru a ne misca din nou catre urmatorul nivel.
Si pe cat de mult depaseste, mereu vedem cum se afla intr-o pozitie din ce in ce mai departe de Dumnezeu decat ceilalti, care se simt aceiasi cu Dumnezeu.
Dar el, pe de alta parte, mereu are plangerile si cererile sale, si nu isi poate justifica comportamentul Creatorului, si cum se poarta fata de el. Si il doare ca nu este unu si acelasi cu Dumnezeu, pana cand ajunge sa simta ca nu are nici un loc printre cele sfinte.
O persoana vede cum se schimba situatia sa. Nu este multumit cu lucrurile cu care sunt multumiti cei din jur. Ajune la un moment de completa tulburare pregatitoare, adica, de indoiala si disperare. Acesta este unul dintre lucrurile care se intampla. Si aceasta este o pregatire. Este disperare catre scop, nu o disperare fata de viata, ca viata nu merita traita, dar pentru scopul pe care si l-a propus, intentia de a se uni cu Creatorul, vede ca este depasit, adica, capabilitatea naturii create din dorinta de a primi, si actiunile sale, inteligenta sa. Nu poate fi facut astfel.
Si desi este ocazional trezit de Sus, ceea ce momentan il revitalizeaza, dar in curand va cadea in abis. Totusi, aceasta il face sa realizeze ca doar Dumnezeu il poate ajuta si atrage. Chiar si iluminarea si trezirea care o primeste nu vor reusi sa indeplineasca treaba. Trebuie sa continue pana in momentul cand exista o nevoie completa pentru Creator, doar pentru Lumina. Omul trebuie sa abandoneze complet aceasta idee, ca exista ceva ce putem face prin actiunile noastre in aceasta lume. Nici o fapta facuta de o persoana nu va face nimic pentru a avansa asta. Doar dorinta interioara poate schimba ceva.
Omul trebuie intotdeauna sa incerce sa se agate de Creator, adica, toate gandurile sale sa fie despre El. Adica, chiar daca se afla in cel mai rau stadiu, de unde nu mai poate exista o coborare mai mare, nu trebuie sa paraseasca domeniul Sau, sa nu creada ca exista o alta autoritate care il impiedica sa intre in Lumina, si care are puterea sa beneficieze sau sa raneasca.
Adica, nu trebuie sa gandeasca ca exista o forta a puterii din Partea Cealalta (Sitra Achara), care il impiedica pe om sa faca fapte bune si sa urmeze calea lui Dumnezeu; ci trebuie sa gandeasca ca totul este infaptuit de Creator.
Ba’al Shem Tov a spus, ca cel care spune ca exista o alta putere in lume, se afla intr-un stadiu in care “serveste alti zei”, nu este neaparat gandul ereziei, care este pacatul, dar daca crede ca exista o alta putere si forta aparte de Creator, prin aceasta comite un pacat.
Asta inseamna renuntarea la scop, crezand ca exista o alta putere ce atrage omul, de a lua o decizie ca este o alta forta, si ca nu este deloc Creatorul. Aceasta distantare se numeste pacat.
Cu atat mai mult, cel ce spune ca omul are propria sa autoritate, insemnand ca el a spus singur ieri ca nu doreste sa urmeze calea Domnului, SI aceasta este considerat comitere a pacatului ereziei. Considerand ca nu doar Dumnezeu indruma lumea.
Toate gandurile pe care le avem , toate sentimentele pe care le avem si toate deciziile care le facem pana cand ajungem la Echivalenta cu Forma lui Dumnezeu, pana cand incepem sa simtim spiritualitatea, toate aceste lucruri au loc in noi. Toate acestea sunt actiuni ale Creatorului. Omul nu are nici o putere. Doar dorinta sa, doar cresterea vasului sau, in mod specific pentru dorinta de Lumina, aceasta rugaciune adevarata este actiunea unui om si singurul lucru necesar ascensiunii.
Vom continua acest articol data viitoare.
