Daca au toate aceste lucruri - o conexiune, existenta Creatorului, fapte care ii apropie – ei bine, ce altceva mai poate exista? De fapt, nu mai exista altceva. Este doar o problema de cum se realizeaza, forma in care are loc.

Kabbalah nu este o religie, este o metoda, este de fapt o stiinta. Este o modalitate de a realiza o conexiune directa cu Creatorul. Foloseste metode asemanatoare cu cele folosite de religie, dar modelul sau este complet diferit.
Diferenta apare daca un om abordeaza aceste elemente cu un scop extern interior sau exterior.
Kabbalah descrie un proces considerat a fi unul interior. Diferenta intre cele doua este foarte evidenta si daca abordezi metoda Kabbalei si o aplici acelorasi elemente din religie, o persoana care face asta poate avea o experienta complet diferita – o conexiune directa cu Forta Superioara si o intelegere si realizare sporita, nu doar in ceea ce priveste placerile vietii,
dar si asupra realitatii mintii Creatorului. Aceasta este adevarata relatie.  

Sa privim asupra diferentei, si ce poate face o persoana cu aceste elemente in asa fel, incat sa obtina o astfel de relatie.

Vom citi un articol scris de Rav Michael Laitman, numit Diferenta dintre Kabbalah si Religie. In acest articol se subliniaza cu exactitate diferenta. Este un lucru marunt, dar adevaratul inteles poate schimba vieti.
El spune: Religia presupune ca Dumnezeu isi schimba atitudinea fata de persoana in functie de faptele persoanei. Stiinta Kabbalah sustine ca Forta Superioara este constanta, si ca actiunile unei persoane nu o pot afecta in nici un fel. In schimb, actiunile persoanei  o pot schimba pe ea.
Va putea percepe Forta Superioara in mod diferit, daca propriile schimbari sunt indreptate catre o obtine o asemanare mai mare. Va putea sa Il perceapa pe Creator ca fiind bun si darnic. Prin cresterea diferentelor intre calitatile sale si cele ale Creatorului va ajunge sa simta atitudinea Creatorului ca fiind negativa.


Cand privim locul unde traim, mediul care ne inconjoara, observam ca suntem complet dependenti de mediu. Ne poate face orice.
Exista forte puternice pe care incercam sa le intelegem. Incercam sa invatam despre ele prin stiinta, si despre cum sa le controlam, facem tot ce putem pentru a le controla, pentru ca sunt misterioase. Si cand intelegem ca nu le putem controla, atunci incercam o alta abordare, incercam sa facem o intelegere, cu ele. Le cerem diferite lucruri. Facem tot felul de sacrificii.
Incercam sa facem fapte care credem ca vor avea un efect asupra acestor forte pe care nu le putem controla in mod direct.

Toate aceste intelegeri insumate reprezinta ceea ce numim “rugaciuni” pentru ca raportam la tot ceea ce vedem in functie de cum intelegem lucrurile, si credem ca natura ne va raspunde precum facem noi. Adica, daca facem o fapta buna pentru cineva, SI acea persoana va face ceva bun pentru noi. Asa vedem noi lucrurile. Aceasta este o trasatura a egoismului nostru si datorita acestuia, nu intelegem legile naturii si presupunem ca legea naturii este deasemenea, egoista – daca voi face o fapta buna, SI ea va face ceva frumos pentru mine.
Asta pentru ca suntem egoisti si tot ceea ce vedem ne apare sub aceasta forma. Si atunci incercam sa imbunatatim situatiile din viata noastra si conditiile catre forte mari prin a ne purta frumos cu oamenii, facand ceva caritabil sau ajutand animalele sau ceva pentru societate, sau facand sacrificii personale. Toate cu speranta de obtine o atitudine favorabila din partea acestor forte misterioase.

Exista multe exprimari in textele Kabbaliste care indica invariabilitatea atitudinii Creatorului  fata de fiintele create” “Eu nu imi schimb Numele”, “El este bun si daruieste bunatate creatiilor Sale, bune si rele”, “Lumina Superioara este complet statica”.  Sunt sigur ca ati vazut acestea in scripturi si rugaciune si, par, cu adevarat misterioase – la ce se poate referi asta?

Se refera la calitatea Creatorului, calitatea de a darui, nu este ceva ce se schimba, nu este ceva ce putem cere sa se schimbe, si mereu functioneaza la fel, mereu face acelasi lucru. Este ceea ce se numeste ca “Lumina este in repaus”.  Este de asemenea, intelesul Shabbatului. Shabbatul este considerat a fi cea mai puternica conexiune cu cel mai inalt stadiu pe care un om il poate
atinge in aceasta lume, si de-asupra acesteia - o conexiune cu Lumea lui Atzilut. Si aceasta este considerata a fi o stare de repaus.

Ce inseamna “repaus”? Lumina se afla in repaus deoarece are o calitate care nu se schimba niciodata. Mereu creeaza si are grija de intreaga creatie. Este o atitudine permanenta de dragoste.
Kabbalistii care si-au depasit natura, natura lor egoista, natura inferioara, si care au inteles lumea spirituala, ne povestesc despre aceasta calitate constanta a Luminii Superioare si ne spun ca natura functioneaza complet diferit de modul in care credem noi, atunci cand incercam sa negociem cu ea.  Vedem ca Forta Superioara nu se schimba, si nici nu trebuie sa se schimbe
pentru ca daca ramane constanta, daca este darnica, atunci nu poate cateodata sa daruiasca si cateodata - nu, pentru ca atunci nu ar mai fi darnica. Astfel, este, fie o Forta Superioara sau nu este o Forta Superioara si daca asa cum spune religia, Creatorul este bun, atunci daca nu simtim ca asa este, atunci problema este de fapt la noi si nu la Forta Superioara.
Asadar, o rugaciune se numeste auto-judecare sau auto-analiza. Aceasta se intampla atunci cand o persoana nu apeleaza la Creator si se judeca singura si se analizeaza, cu privire la Forta Superioara Invariabila... Daca persoana se schimba, se corecteaza  in functie de Creatorul Absolut si Invariabil.

Aceasta atitudine despre sine si despre Creator constituie diferenta intre Kabbalah si religie.
Chiar daca religia cere anumite schimbari personale, religia se bazeaza pe rugare (pretindere) catre Creator. In aceasta lume religiile sunt asemanatoare celor mai vechi credinte, care in mod extensiv practica mituirea Fortelor naturii. astfel ca, daca nu Il putem mitui, pentru ce ne rugam? Pentru ce Il chemam? Trebuie sa ii cerem sa ne schimbe in asa fel incat sa Il putem intelege. Trebuie sa ne schimbam modul de perceptie si sa nu Ii cerem Creatorului sa isi schimbe atitudinea Lui fata de noi.

Stim acestea datorita cunostintelor pe care ni le-au adus Kabbalisti, pentru aceasta nu este ceva care a fost creat din natura noastra, ci vine de la cei ce au iesit din acest stadiu al naturii si ne-au adus aceasta idee prin cartile de Kabbalah, si bineinteles Torah si celelalte scripturi care fac parte din Kabbalah, si de aceea spunem ca acestea sunt cuvintele lui Dumnezeu, deoarece provin dintr-o natura superioara omului. Si ne spune sa avem o atitudine diferita, complet opusa catre ceea ce cerem, in procesul nostru de evolutie. Si de aceea se spune ca legea Torei este opusa ‘legii stapanilor’.
“Torah” este Lumina Superioara; iar “Stapanii” reprezinta trasatura nativa, natura noastra egoista.

In acest articol el spune: O preferinta in schimbarea de atitudine a Creatorului fata de o persoana duce la invidie: cine este iubit mai mult de Creator si cine este ales de divinitate? Duce la rivalitate, nu doar intre oameni, dar, de asemenea, intre religii. Reprezentatii diferitelor confesiuni se cearta asupra caror rugaciuni va inclina sa raspunda Creatorul, mai mult.
Sa privim acest model, aceasta diferenta intre Kabbalah si religie in felul urmator.
Vedem in religie ca exista oameni in aceasta lume care cred intr-o forta Superioara – Creatorul.  Exista evenimente sau forte, situatii care ajung la oameni de la Fortele Superioare. Forta Superioara este responsabila pentru tot ce tine de aceasta conceptie. Aceste evenimente sunt privite drept pozitive sau negative de oamenii din aceasta lume. Cand o persoana percepe aceste evenimente drept negative,  atunci incepe sa se poarte asa cum ii dicteaza religia. Va face lucruri care sunt menite sa aiba un efect asupra situatiei, sa o schimbe din negativa in pozitiva.
Asa ca, va face acte de caritate; va face sacrificii, va face lucruri pentru comunitate, totul pentru a schimba situatia, pentru a obtine un rezultat bun.

De asemenea va avea o cerinta numita “rugaciune”. Totul depinzand de mila Creatorului, care o vede exprimata in discrepanta care are loc aici in atitudinea Creatorului. Cu alte cuvinte, Creatorul nu ar fi constant – cateodata va face un lucru bun pentru mine, cateodata,  El imi va face ceva rau. In aceasta combinare de fapte si cerinte ale noastre, vom influenta situatia si astfel in loc de a obtine un rezultat rau sau o atitudine negativa din partea Creatorului, prin aceste lucruri va fi schimbata intr-una pozitiva, o experienta pozitiva pentru cel care se roaga. Asadar, perceptia omului asupra Creatorului plus atitudinea schimbatoare a Lui; este variabila – poate sa fie pozitiva sau negativa. Si de fapt omul nu descopera nimic despre natura adevarata a
Creatorului deoarece functioneaza intr-un sistem bazat pe un principiu, care exista pentru el Aici - acela de a avea numai bine. Dar acesta este “binele” in termeni de definire a acestui principiu, care este egoismul.

Acesta fiind, “Nu vreau ca lucrurile sa se schimbe. Nu vreau sa patesc nimic rau din partea Creatorului, vreau ca situatia mea sa ramana la fel, si vreau ca atitudinea Creatorului sa se schimbe in jurul meu, atata timp cat ma aflu intr-o situatie buna si confortabila”; nu doar pentru mine. Poate ca o persoana nu actioneaza egoist , nu incearca sa se poarte egoist, poate isi face griji pentru familia sa, pentru natiune, pentru ecosistem,  totusi, ceea ce incearca sa
faca este sa Il convinga pe Creatorul sa isi schimbe atitudinea considerata a fi rea.

In modelul Kabbalist avem exact aceleasi elemente: Avem un Creator; avem oameni in lume, si avem evenimente care ii afecteaza. Unele evenimente sunt resimtite de Kabbalisti ca fiind pozitive sau negative. Acum, deoarece un
Kabbalist porneste de la principiul ca totul este bun – toate actiunile Creatorului nu se schimba; mereu sunt bune – asadar, toate evenimentele care au loc in viata unui om sunt bune; si atunci, unde este locul unde o persoana poate face apel la bunatate, ca aici, unde o persoana religioasa
se poate ruga pentru un final fericit, pentru ca Creatorul sa ii arate bunatatea?

Punctul de variatie si de invariatie este complet diferit in aceste doua modele. Aici vedem un Creator si toate aceste forte ca fiind invariabile; iar aici gasim ca atitudinea persoanei este invariabila. Persoana nu se schimba, nu evolueaza. Creatorul, fiind invariabil, si fortele ce vin de la El fiind neschimbate, inseamna ca singurul loc in care se produc schimbari este in atitudinea omului. (Oamenii) sunt - mai mult sau mai putin - capabili sa simta bunatatea din spatele acestor evenimente pe care le trimite Creatorul. Si deoarece rugaciunea pe care Kabbalistul o face este o rugaciune pentru a percepe atat invariabilitatea acestor evenimente cat si insusi gandul din spatele lor, ea functioneaza printr-un pricpiu complet diferit.

Acest principiu care ne guverneaza este Gandul Creatiei care hotaraste de ce tot ceea ce se intampla este un lucru bun. Astfel, persoana cere in mod constant sa il faca sa inteleaga cum de totul aici este bun, iar rezultatul: persoana insasi ajunge la intelegerea fiecarui eveniment, care arata bine sau rau, ca este de fapt, o alta exprimare a invariabilitatii intentiei bune care vine
din partea Creatorului. Drept rezultat este create o intelepciune personala pentru persoana, prin atitudinea sa. Adica, omul se schimba, omul evolueaza si aceasta dinamica e constanta, pe cand aici, aceasta este o staza constanta.

Cu alte cuvinte, aceasta este denumita de Kabbalisti ca, “repausul sfant”, “repausul sacru”, nu pentru ca nu este conectat la Sfint si la Sacru, ci pentru ca nu doreste de fapt sa Il schimbe. Asadar rugaciunea sa nu schimba de fapt realitatea unei persoane. Aceasta rugaciune doar da unei persoane - este de fapt un truc psihologic - care ne da o pace interioara care spune” totul este ok”, chiar daca inteleg sau nu cum functioneaza legile naturii, sau care este de fapt atitudinea Creatorului. Ma face sa ma simt bine, sa spun “totul va fi bine in viitor, in alta lume, in alta viata, si te rog nu schimba nimic in jurul meu, dar Tu imi vei indeplini dorintele pentru ca lumile au fost facute pentru om.”

Intradevar, lumile au fost create pentru om, dar lumine au fost facute pentru a ridica omul prin toate lumile, pana cand omul va obtine ceea ce Creatorul intentiona sa obtina, adica, sa fie echivalent cu Creatorul.



Si doar datorita faptului ca inteleptii Kabbalisti au folosit aceasta metoda si s-au ridicat la nivelul in care ne-au putut da scripturile si instructiunile, le putem citi acum, prin punctul nostru de vedere egoist. Acesta este adevaratul inteles a ceea ce ne-au dat ei si este modul in care putem obtine ceea ce scrie in scripturi.

Totusi, Creatorul nu asculta vorbele pe care le spunem, in schimb, citeste ce se afla in inima noastra. Asadar, este inutil sa pierdem timp si energie spunand fraze frumoase care nu au nici o valoare de simtire.
Singurul lucru care ni se cere este sa tindem catre Creator cu toata fiinta noastra,  sa intelegem esenta dorintelor noastre si sa ii cerem Creatorului sa le schimbe. Mai important, nu trebuie niciodata sa incetam sa comunicam cu Creatorul.
Ascultati-ne si data viitoare.