Vedeti voi, cand studiem Kabbalah, prima parte a procesului este definirea scopului, eliminarea lucrurilor ce nu ne sunt de folos, definirea lucrurilor pe care le putem folosi, iar apoi cum sa le folosim. Si chiar asa, intregul proces chiar si dupa aceasta, reprezinta o rafinare a cum sa iti urmaresti scopul.
Saptamana trecuta am vorbit structural despre rugaciune, din ce este alcatuita aceasta. Acum, sa privim ce este rugaciunea la nivelul emotional, partea interioara, ce experimenteaza o persoana.
Sa definim acum telul muncii Kabbalice prin a arunca o privire asupra a ce trebuie sa facem pentru a ne schimba starea interioara, astfel incat sa ajungem la ceea ce numim “echivalenta formei cu Creatorul”, si ce inseamna sa mergem mai presus de motiv, in acest demers? Am vazut asta in diferite articole. Ce inseamna sa construiesti o a doua natura, deasupra naturii daruita deja de catre Creator? Inseamna a incepe lucrarea prin a ne opune impulsurilor naturii noastre inferioare, care controleaza tot ceea ce facem.
Vom studia asta cu ajutorul articolului, Lishma, scris de Baal HaSulam. Lishma inseamna “De dragul Lui, de dragul Numelui Lui”. Lishma reprezinta stadiul la care trebuie sa ajungem astfel incat sa putem obtine echivalenta formei cu Creatorul.
El spune: Pentru ca o persoana sa obtina Lishma, trebuie sa primeasca o trezire de Sus, pentru ca aceasta este o iluminare Superioara si nu este menita sa fie inteleasa de om. Dar cel ce gusta va stii. Se spune, “Gusta si vei vedea ca Domnul este bun”.
In primul rand, acest lucru ce trebuie sa il obtinem nu se afla in firea noastra, iar natura noastra este definita drept “dorinta de a primi doar pentru mine”. Adica, indiferent de ce facem; o facem in interiorul parametrilor naturii noastre. Pentru ca natura Lishmei necesita o trezire Superioara, inseamna ca nu sta in natura noastra, este ceva ce trebuie sa obtinem din exterior. Si nu exista nici o modalitate sa intelegem cu adevarat ce reprezinta asta in natura noastra. Adica, nu ne putem folosi cu adevarat mintea, ceea ce numim judecata necesara pentru a purcede in acest proces. Nu neglijam lucrurile normale pe care ni le spune mintea noastra, dar scopul ei in ascensiunea spirituala este complet diferita de rolul ei in viata de zi cu zi, de a intelege lucrurile care au legatura cu supravietuirea si fericirea la nivelul nostru inferior, care este animalul din noi.
Nu prin metode ale mintii noastre vom reusi aici. Singura metoda prin care vom putea participa este precum el spune: “Gusta si vei vedea ca Domnul este Bun”. Ca trebuie sa nu fie ceva din mintea noastra, dar totusi ceva tangibil pentru noi – cum experimentam lucrurile, care este sentimentul general, care este de fapt experienta superioara pe care o avem.
El continua: Din cauza asta, prin acceptarea poverei imparatiei cerului, un om trebuie sa fie in deplinadesavarsire, insemnand doar sa daruiasca si sa nu primeasca deloc. Foarte, foarte important. Cand o persoana se hotaraste ca va incepe aceasta munca pentru a obtine o conexiune directa cu Creatorul, trebuie subliniat foarte clar ce este ceea ce dorim sa obtinem. Acest stare a Lishma nu inseamna: cateodata sa daruiesti si cateodata sa primesti. Trebuie sa fie complet definit, trebuie sa te dedici in totalitate starii. Desi si dorinta de a o obtine trebuie sa fie puternica. Cand o persoana se hotaraste sa faca asta, nu urmareste sa se pacaleasca singur; tinde sa priveasca cu atentie care sunt exact rezultatele la aceste lucruri.
El continua: Si daca o persoana vede ca trupul nu este de acord cu ideea, nu are alt sprijin decat rugaciunea, sa isi exprime sentimentele catre Dumnezeu pentru a fi ajutat sa isi supuna corpul pentru a fi de folos Creatorului.
Nu va speriati de cuvantul “inrobit”. Baal HaSulam scrie tot timpul despre cum ne simtim in experienta noastra. Asadar de la dorinta de a primi, ideea de a ne muta la o stare unde intentiile noastre interioare vor fi de a darui, adica nu pentru noi, la inceputul drumului ne vom simti ca suntem inrobiti sau ca vom disparea in curand, dar trebuie sa va amintiti ca nu vorbim despre controlul dorintelor normale de la nivelul nostru animalic.
Nu trebuie sa avem de-a face cu aceste lucruri. Veti deveni confuzi daca ganditi asa. Toate acelelucruri de care aveti nevoie pentru a supravietui, pentru viata de zi cu zi, pentru familia voastra, placerile simple ale existentei, aceste lucruri nu trebuie sa se schimbe. Nu vorbim despre a tine un regim special sau de a face lucruri spectaculoase sau “nu face aia sau aia...”
Nu puntem controla motivele ce ne sunt date, ce ne conving sa actionam, chiar si propriile dorinte. Intrebarea nu este “Ce fac eu?”, intrebarea este “De ce fac eu?”
Daca nu putem depinde de circumstante sau de propria inteligenta, este clar ca intregul scop al acestor lucruri care se intampla pentru noi, este ca noi sa realizam ca avem nevoie de Lumina de Sus, ca aceasta trezire Superioara poate aparea doar ca rezultat al faptului ca ne-am dorit sa incercam pe de-a intregul sa facem ceva, ce in final va fi un intreg. Aceasta este Lishma, nu este partiala si nu este o dorinta de a nu obtine ceva pe de-a intregul. Astfel, aceasta modalitate de progresare inseamna ca din setul de dorinte al unei persoane, propria dorinta de a ajunge aici, trebuie sa fie cea de a ajunge la o stare de implinire interioara catre acest scop.
Daca tot ceea ce isi doreste este asta, si daca realizeaza ca puterea de a o face nu se afla in interiorul lui ci doar Sus, trebuie sa se bazeze pe Forta Superioara sa il schimbe. Aceasta numim “a atrage” Lumina, sau Ohr Makif (Lumina Inconjuratoare) atrasa cu efort. Dar care este efortul?
Si nu spuneti ca daca Lishma este un dar de Sus, atunci la ce bun capacitatea si toate eforturile unei persoane si toate remediile si corectiile pe care cineva le face pentru a ajunge la Lishma, daca totul tine de Dumnezeu? Inteleptii nostri au spus cu privire la asta, “Nu esti liber sa te lipsesti de asta”. Mai degraba, persoana trebuie sa ofere trezirea de jos, si aceasta este rugaciunea. Nu poate exista o rugaciune adevarata, daca nu se stie ca fara rugaciune nu se poate obtine nimic.
Tot ce va veni la o persoana drept rezultat a acesteia este scara; este ceea ce trebuie biruit, si daca nu exista aceasta dorinta de a trece peste, netinand cont de faptul ca totul sta in mana Creatorului, nu exista loc pentru Creator sa isi ofere darul. Asadar dorinta pentru asta este de fapt rugaciunea.
Cum este sa ai aceasta dorinta? Daca o persoana incearca, incearca sa se uite la adevarata lui intentie cand face ceva, cand primeste placere, cand se gandeste la o alta persoana si face o fapta, daca e cinstit, va privi cu atentie la aceasta intentie si va incepe sa vada diferentele. Sentimentul ca exista ceva mai mult, ca este diferit de aceasta calitate la care doreste sa ajunga, o va simti atat ca o aspiratie cat si ca o dezamagire. Tineti minte, nu putem porni pe acest drum fara sa avem o nevoie.
Cum simti nevoile? Simtim ca ceva ne lipseste, nu? S-ar putea sa nici nu stiti ce anume, dar in cazul unui Kabbalist, si al cuiva care se afla pe aceasta cale, indiferent de ceea ce se intampla, stim despre ce e vorba. Singurul lucru despre care poate fi vorba este lipsa placere pe care o caut, de fapt contactul direct cu Creatorul. O rugaciune se simte precum o lipsa, o pierdere, o nevoie, un gol. Si nu este ceva ce provine din ratiunea noastra – “Ei bine, daca fac asta o sa obtin asta; sper ca Dumnezeu nu m-a auzit.” Fie ca exista sentimentul, fie ca exista in noi nevoia sau nu; aceasta este trezirea inferioara. Tot acesta este Kli-ul; adica pregatirea pentru intrarea Luminii.
Asadar faptele si remediile pe care le face astfel incat sa ajunga la Lishma, creeaza vasele corectate pentru a putea sa primeasca Lishma. Apoi, dupa toate faptele si remediile, el se poate ruga cu seriozitate, pentru ca va vedea ca toate faptele sale nu i-au adus nici un beneficiu. Doar atunci poate sa se roage cu adevarat din adancul sufletului, iar Creatorul ii aude ruga si ii da darul Lishma.
Trebuie de asemenea sa cunoastem ca prin obtinerea Lishma, inclinatia spre rau va disparea definitiv, deoarece inclinatia spre rau este dorinta de a primi pentru sine, in comparatie cu obtinerea dorintei de a darui, persoana isi anuleaza gandurile pentru binele sau. Iar distrugerea inclinatiei spre rau inseamna ca persoana nu va mai folosi vasul de receptie pentru sine, si din moment ce nu mai functioneaza, este considerat a fi mort. Mai intai trebuie sa stim ca nu vrem sa simtim deloc asta. La asta se refera prin “este mort”. Iar operatiunea este atat de lenta, cat timp aceste comparatii sunt facute intre ce simtim cu adevarat, in legatura cu o tinta neschimbata, cu un scop fix pe care il avem, astfel ca sentimentul din Kli, din senzatia persoanei, de fapt se schimba. Iar dorinta de a primi, in asa fel incat sa simta vreun fel de satisfactie personala, descreste, se schimba; usor trece printr-o transformare atata timp cat se intampla printr-un procedeu de rugaciune adevarata si o necesitate adevarata.
Se spune ca Magid din Dubna spune in legatura cu acest vers, “ Desi nu m-ai chemat oh Jacob, nici nu ti-ai facut griji pentru mine oh Israel”. Insemnand ca cel ce lucreaza pentru Creator nu face nici un efort. Dimpotriva, el este fericit si plin de viata.
Dar cel ce nu lucreaza pentru Creator, ci cu alte scopuri, nu se poate plange Creatorului ca nu ii da bunavoie in munca sa, din moment ce a lucrat cu un alt scop. Cineva se poate plange doar celui pentru care lucreaza, si sa ii ceara sa ii dea vitalitate si placere in munca. Se spune despre astfel de oameni: “Cine are incredere in ei, va deveni precum ei, cei care l-au facut.”
Munca ce trebuie depusa, trebuie facuta doar cu scopul obtinerii Lishma, pentru a obtine intreaga intentie de a darui. Daca munca se face cu oricare alt motiv, atunci nu te poti plange Fortei Superioare ca nu iti raspunde rugaciunii, ca ar trebui sa existe vreun fel de rezultat.
De fapt, doar pentru munca de aici, la nivelul nostru inferor noi cerem in schimb o rasplata sau o multumire personala. Munca facuta pentru Lishma, in atingerea unei stari – imaginati-va- a ajunge la o stare in care sa percepeti tot spre beneficiul celorlalti, fara nici un gand egoist.
Aceasta este intentia noastra. Ce rasplata mai buna putem cere in afara de indeplinirea acestei intentii? Pentru ca acolo toate limitarile dispar, toate supararile iau sfarsit, nu doar pentru mine, adica nu doar pentru persoana ce se afla pe aceasta cale, ci pentru toti din jurul lor. Atat extern cat si intern, se depune 100% efort in mentinerea bunastarii intregii vieti. Astfel ca rasplata pe drumul Lishma, desi suntem diferiti de aceasta calitate si poate simtim un fel de gol sau suferinta in momentul in care realizam asta, “Oh nu, inca nu mi-am indeplinit scopul; inca nu am ajuns unde imi doresc”, este o rasplata, este entuziasm, este “pofta de viata” asa cum spune el, pentru ca stii ca esti intr-o aventura, esti pe drumul cel bun, iti urmaresti scopul.
Sa nu va surprinda ca atunci cand cineva isi asuma responsabilitatea Regatului Cerului, adica atunci cand cineva vrea sa munceasca doar ca sa daruisca pentru Creator, totusi nu simte vitalitate deloc. Aceasta vitalitate ar putea sa convinga pe cineva sa accepte aceasta responsabilitate si ar trebui sa accepte fortat, indiferent de ce crede.
Insemnand: chiar daca te afli pe calea cea buna, daca te simti implinit din orice alt motiv decat cel pe care il urmaresti, ce este doar un regres. O persoana porneste chiar si contrat la ceea ce gandeste. Aceasta se intelege prin “mai presus de motiv in munca”. Daca asculti regulile de baza ale dorintei de a primi, in principal propriul corp, va spune, “De ce faci asta? Nu are nici un sens; imi strici toate planurile.”
Acesta este mereu argumentul. Si o persoana intotdeauna va vedea ca totul in jurul ei lucreaza impotriva sa, dar astea se intampla pentru ca noi sa putem spune – el spune: “accepta de buna voie”. Vrea sa spuna, nu asculta de ce iti dicteaza dorinta de a primi, dar sa intelegem ca aceasta nesiguranta care vine din partea dorintei de a primi ne ajuta sa alegem din propria vointa. Nu sunt influentat nici de natura mea inferioara, nici Forta Superioara nu spune, “Voi face totul mai usor pentru tine si te voi indruma si te vei simti minunat, si vei primi o rasplata.” Nu. Acum chiar va aflati intr-un loc in care exista liberul arbitru. Nu sunteti controlati nici de natura inferioara si nici de catre Creator, va aflati exact la mijloc. Totul tine de voi si de vointa voastra, o vointa individuala neinfluentata de a deveni asemenea Creatorului. Si aceasta este singura modalitate – cand se intampla asta ca rezultat al liberului arbitru intr-un om – alegerea unui drum, pe care nu exista nici un fel de rasplata – aceasta este adevarata rasplata. Aceasta este ideea. Si de aceea ne este totul ascuns, pentru ca este complet opus modului in care noi gandim prin dorinta de a primi.
Inseamnand ca, corpul nu trebuie sa fie de acord cu aceste conditii; de ce nu il binecuvanteaza Creatorul cu vitalitate si placere? De fapt, aceasta este o corectie importanta. Daca nu ar fi fost asa, iar dorinta de a primi ar fi de acord cu acest lucru niciodata nu am putea sa obtinem Lishma. Ar actiona numai pentru binele lui, pentru a isi satisface propriile dorinte. Asa cum spune lumea, ca si hotul striga “Prindeti hotul”, iar atunci nu mai putem sa ne dam seama care este adevaratul hot si sa il prindem sa ne recuperam obiectul.
Daca lucrurile ar functiona asa si am primi vreun fel de rasplata egoista pentru aceasta munca, am deveni sclavi. Aici ar avea loc adevarata sclavie. Am deveni masini si nu am putea sa trecem peste asta, sa ajungem la vreun grad de libertate. Dar cand hotul, adica dorinta de a primi, nu primeste munca de a accepta responsabilitatea Regatului Ceresc, din moment ce corpul se obisnuieste sa lucreze impotriva propriilor dorinte, atunci obtinem puterea sa venim la lucru doar ca sa Il multumim pe Creator.
A lucra impotriva firii, este de a experimenta o senzatie despre ceea ce ni se cere la urmatorul nivel. Cand simtim o greutate, sub forma de indoiala sau tentatie, nu prin a face o fapta – Kabbalistii nu se ocupa cu nivelul fizic al actiunilor – dar cand tentatia este de a crede ca viata mea ar fi mai buna daca as face totul pentru mine, daca vad ca oamenii din jurul meu au succes in asta, atunci intervine indoiala ca ar trebui sa se intample altfel lucrurile. A lucra impotriva firii inseamna a nu folosi acel nivel de gandire. Recunoaste-ti-l. Este singurul lucru pe care il poate spune nivelul insufletit dintr-un om. Ce va asteptati sa fie? Nu poate finimic altceva.
Nivelul vorbirii, nivelul superior, cel pe care o persoana are tendinta de a il crea, de la acest punct in inima pe care l-ati simtit la inceputul drumului, care este un fel de embrion spiritual, acum va deveni o persoana. Daca aceasta se va intampla, atunci motivul, gandirea, logica din spatele actiunii, trebuie sa fie logica Creatorului. Este o logica opusa. Astfel ca noi sa putem simti imediat care este urmatorul lucru ce trebuie sa se intample din cauza indoielii care apare.
Functioneaza ca un radar care ne arata precis care este urmatorul lucru asupra caruia trebuie sa lucram. Si atunci este imposibil sa continuam daca nu avem credinta. Aceasta inseamna credinta. Nu ca o parere, nu ca, “Un om intelept mi-a zis ca asa trebuie sa fie, asa ca voi face asa si totul va fi bine.”. Nu. Prin dorinta de a simti gandul Superior, inseamna ca nu voi accepta sa fiu ghidat de dorinta de a primi pentru mine nici spiritual si nici corporal, inseamna ca voi face un efort, drept un experiment si voi vedea care sunt rezultatele. Voi face acest efort.
Ce imi va darui acest efort? Acest efort imi va da o necesitate – o mare recompensa. Chiar este o mare rasplata. Necesitatea va fi o necesitate in mod special pentru ceea ce nu am putut realiza. Va ridica persoana mai presus de indoiala. Nu va crea un recipiet fizic, ci un recipient spiritual care exista mai presus de dorinta de a primi. Incepe sa se formeze o a doua natura. Adica, dorinte nu pentru nivelul fizic pe care deja le-am perfectionat. “Nu trebuie sa avem de-a face cu asta. Creatorul a avut.” Dar acum incepem sa crestem si sa construim “un om”: o fiinta spirituala construita dintr-o dorinta – pentru ca aceasta este o fiinta, este doar o dorinta – dar este o dorinta specifica doar pentru mintea Creatorului, catre tot ceea ce exista, catre ce, de acum exista mai prejos de om. Acestea sunt senzatii adevarate. O persoana chiar simte asta – o realizare, o iluminare, o ascensiune spirituala in care realitatea este foarte diferita pentru acest om.
Intentia unui om trebuie sa fie doar pentru Dumnezeu, precum spune, “Si voi va veti bucura intru Dumnezeu” Astfel, cand l-a ajutat prima data pe Dumnezeu nu a simtit nici un fel de placere in munca. A fost mai mult facut din obligatie. Acum ca om s-a obisnuit sa lucreze cu scopul de a darui, acum omul se bucura de Dumnezeu. Munca in sine ii ofera unui om placere si vitalitate, si se considera ca placerea este indreptata catre Creator.
Alaturati-va din nou.
