Acestea ne sunt cunoscute atunci cand privim viata pe pamant prin cele cinci simturi ale noastre. Dar deoarece realitatea este construita sub forma radacinii si a crengii, adica, deoarece exista un nivel al cauzalitatii fortelor care este ascuns acestor simturi, ceea ce vedem si simtim este doar rezultatul acestor forte. Le vedem, dar le intelegem cu adevarat?
Sa privim cu atentie.
In lumea materiala, aceste patru parti ale realitatii nu sunt egale in termeni de cantitate, intr-o piramida. La baza acestei piramide se afla cea mai mare cantitate; adica nivelul fix. Ceea ce masuram aici, cu privire la Kabbalisti, nu este doar un conglomerat de materie, dar o calitate aparte la nivelul radacinii care se manifesta asupra nivelului ramurii intr-un mod in care cat de cat il intelegem, iar calitatea la care ne referim este dorinta de a primi. Aceasta este singurul lucru care exista in lumea materiala, asadar tot ceea ce vedem aici este o manifestare a acesteia. De aceea la nivelul neinsufletit, avem toata materia bruta a universului – toate pietrele, toate planetele si asa mai departe – si cel mai mare numar al lucrurilor este fix deoarece aceasta baza fixa manifesta doar foarte putina dorinta de a primi. Doar acest nivel de aici – daca are doar foarte putina dorinta de a primi. Astfel ca nu are foarte multa dorinta de a se schimba, putere de a se schimba. Si este nevoie de o mare forta pentru a o face sa se miste in vreun fel.
Deasupra acestuia gasim regnul vegetal – toata materia organica vie. Acest nivel al dorintei de a primi este mult mai mare decat nivelul neinsufletit, mai mare dimensional, asa incat o singura planta, o singura floare, inglobeaza mai multa dorinta de a primi decat intregul nivel neinsufletit. Si pentru ca are aceasta mare dimensiune a dorintei de a primi, are si capacitatea de a creste. Poate face o alegere intre ceea ce este bine pentru el si ceea ce este rau, si creste intr-un mod destul de limitat – catre soare si absorbind anumite elemente din pamant si asa mai departe. Este o forma simpla de viata.
Mai sus gasim regnul animal. Regnul animal are un singur animal – sa zicem o musca – are mai multa dorinta de a primi decat intregul regn mineral si vegetal adunate. Si din aceasta cauza isi dezvolta o personalitate; isi cauta binele si alege intre bine si rau pentru binele personal, la un nivel individual.
Iar mai presus de acesta avem regnul uman. Acest nivel inglobeaza mai multa dorinta de a primi decat toate celelalte inferioare; sunt toate incluse. La acest nivel, gasim ceea ce numim “minte” si “inima”. Aceste elemente ne dau posibilitatea de trai nu doar ca un animal care vede doar prezentul, dar de a putea sa ne folosim mintea si inima sa compensam pentru acele lucruri care nu exista in prezent pentru noi. Aceasta ne creste dorinta de a primi la un nivel imens. Astfel aici, acest nivel le include pe toate cele inferioare si le afecteaza pe toate. Asadar, viata nivelului uman este ceea ce creaza toate celelalte conditii din univers, pentru ca toate fac parte din om.
Cand dorinta umana de a primi ajunge la maxim, ajunge la un nivel pe care il numim “vorbire” sau ceea ce ati putea numi “un Kabbalist”. Un complet alt aranjament pare in acest stadiu, si toate aceste patru nivele sunt experimentate atunci, sau cel putin le putem experimenta in lumea spirituala.
Aici, le vedem asezate intr-o forma usor diferita deoarece nu avem de a face doar cu cantitatea unei singure calitati, ci cu o comparatie a cantitatii cu calitatea. Aici regnul vegetal, animal, vegetal si vorba se exprima prin nume diferite, le veti vedea in scripturi.
Regnul mineral este numit “palate”; cel vegetal este numit “vesmant”; cel animal se numeste “ingeri”, iar vorbitorul se numeste “suflete”. Si sunt alcatuite dintr-un raport a doua calitati – dorinta de a primi si dorinta de a darui. Cu alte cuvinte, odata ce un om ajunge la nivelul spiritual, trece printr-un proces prin care dorinta de a darui devine din ce in ce mai mare pe masura ce persoana depaseste aceste nivele. Apoi bineinteles, mai presus de toate acestea exista un alt nivel de daruire pura, si se numeste “Creatorul”.
Acestia sunt termeni foarte misteriosi si sunt sigur ca i-ati vazut in scripturi. Haideti sa inlaturam misterul; sa privim un articol al lui Baal HaSulam care explica exact aceste lucruri. Este Shamati articolul 115, din cartea “Shamati”. Il descrie in felul urmator:
Totusi este ceva ce nu are o autoritate proprie. Mai exact, se afla sub autoritatea Stapanului si trebuie sa indeplineasca fiecare dorinta a acetui Stapan. Nu uitati ca vorbim despre dorinta interioara superioara, si trebuie sa intelegem ca nivelul neinsufletit spiritual nu are nici o libertate sau putere asupra lui, asa cum nivelul fizic mineral nu are nici o libertate, deoarece libertatea si viata spirituala incep cu autocontrolul. O persoana care nu isi poate controla dorintele este considerat ca fiind spiritual neinsufletit. O persoana care tinde catre Creator va ajunge eventual la un stadiu in care vede ca nu are nici o putere asupra naturii sale, dar asta il va face sa ii ceara Creatorului putere pentru a isi controla egoismul, si egoismul este cel care ii alcatuieste natura.
El cere Fortei Superioare sa ii dea putere, dar nu doar pentru a face tot ce isi doreste in lume; asa se poarta oamenii influenti in aceata lume. Se concentreaza asupra unei singure dorinte dominante, si toate faptele sale vor urmari acea dorinta. Din aceasta cauza, o astfel de persoane devine un egoist si mai mare. Toate aceste dorinte minore aservesc uneia superioara, o tanjire egoista, dar calea spirituala este diferita.
aici, un om ajunge intr-o situatie in care vrea sa isi daruiasca toate dorintele vrerii Creatorului, si facand asta, el isi exprima libera alegere si in acelasi timp isi controleaza egoismul. Ce isi doreste este ca legile Creatorului sa actioneze asupra sa, El deja il guverneaza, dar totusi omul isi doreste sa obtina asta prin propriile alegeri. El insusi vrea sa stie, vrea sa inteleaga si vrea sa se bucure de puterea Creatorului asupra sa. Si vrea sa isi adapteze toate gandurile si toate dorintele acestui lucru, la fel cum un cal se adapteaza comenzilor calaretului. Asadar, in stadiul neinsufletit, la nivelul spiritual, o persoana nu poate fi de acord cu toate faptele pe care Creatorul le face asupra sa, dar a ajuns intr-un punct in care deja simte nevoia interioara de a indeplini dorintele Stapanului.
Baal HaSulam continua:
De aici inainte, cand Creatorul a creat creatia pentru maretia Sa, cum sta scris, “ toti cei care se cheama pe numele Meu si pe care i-am creat pentru maretia Mea”, inseamna ca a creat creatia pentru propria Lui nevoie. Firea Stapanului este imprimata in creatie, insemnand ca toate creaturile nu pot lucra pentru altii, decat pentru ele insisi.
Din moment ce Creatorul a creat toate fiintele pentru propria placere, natura Lui se regasete in ele. Asta inseamna ca fiecare fiinta creata face totul doar de dragul de sine. Tot ceea ce a fost creat are de fapt un singur scop, si acel scop este de a aduna toate aceste dorinte mici in cea finala si cea mai satisfacatoare. De aceea vedem aceasta scara a cresterii dorintelor in nivelurile creatiei. Omul incepe sa simta si sa inteleaga asta, si acum stie ca proprietatile Stapanului sunt complet diferite de ale lui, si ca nu poate face nimic in legatura cu asta. Acesta este nivelul neinsufletit; nu poate face nimic.
Baal HaSulam continua:
Vegetalul este cel care are propria autoritate pana la un anumit punct. Poate face ceva ce este contrat opiniei Stapanului, insemnand ca poate sa faca lucruri nu doar pentru el, ci poate sa si daruiasca. Aceasta deja opusul a ceea ce exista in vointa Stapanului, ce El a imprimat in cei inferiori ce lucreaza doar cu dorinta de a primi pentru ei. Asa cum vedem in flora corporala, desi este mobila si poate creste in lungime si in latime, totusi toate plantele au o singura proprietate. Cu alte cuvinte, nu exista o singura planta care sa poata sa functioneze contrar metodei celorlalte plante, ci trebuie sa adere legilor florei si nu sunt capabile sa faca ceva impotriva celor ce ii inconjoara. Asadar, nu au o viata proprie, dar fac parte din viata intregii flore, insemnand ca plantele au o singura forma de viata pentru toate plantele. Toate plantele sunt precum o singura fiinta iar plantele sunt organe specifice ale animalului.
Astfel ca toate plantele exista in acelasi fel, ca si cand ar face toate parte dintr-o singura planta – incep sa creasca, se ofilesc si mor la acelasi moment al anului, si totul este prestabilit si nimic nu depinde de ceea ce fac. Se dezvolta si cresc independent de propria dorinta.
Baal HaSulam spune:
Asemanator, in spiritualitate exista oameni care deja au obtinut forta sa depaseasca dorinta de a primi intr-o anumita masura dar sunt limitati de mediul inconjurator. Nu pot face ceva opus mediului in care traiesc, dar totusi fac ceva, opus dorintei lor de a primi. Asta inseamna ca deja lucreaza cu dorinta de a darui.
La fel este si in spiritualitate. Cei care au putina putere de a depasi dorinta de a primi definitiv, sunt supusi de catre societate. Nu pot intelege influenta sa si nu pot lucra in afara ei, dar incearca sa se opuna dorintei de a primi intern, insemnand ca ei deja lucreaza cu dorinta de a darui, si acesti oameni se simt liberi interior, dar sunt complet dependenti de societate, asemenea plantelor din regnul vegetal.
Vegetalul contine o manifestare a unei dorinte independente; poate sfida vointa stapanului. Prin “vointa stapanului” se refera la ceea ce dicteaza dorinta de a primi; dominatia egoului. O astfel de persoana poate lucra pana la un anumit punct impotriva a ceea ce ii dicteaza egoul deoarece au primit un instrument la acest nivel, un ecran, o forta interioara si acum poate lucra cu aceste dorinte. Modul in care lucreaza cu aceste dorinte este ca aceasta persoana se opune vointei stapanului – care este propria natura – iar aceasta este firea pe care Creatorul i-a dat-o: egoismul sau.
In acest moment deja intelege ca personalitatea sa provine direct de la Creator, dar acum nu este de acord cu propriile calitati interioare si vrea sa le influenteze cu o atitudine opusa. Astfel, ca la nivelul vegetal, o persoana deja poate darui in loc sa faca totul pentru sine. Si asta contrazice firea maestrului.
Aceasta dorinta de a primi ne-a fost data in momentul in care am fost creati. Asa ca pe de-o parte Creatorul ne-a daruit dorinta si doreste sa ne multumeasca, iar pe de alta parte, vrea sa obtinem calitatea daruintei. Asadar, ambele dorinte apartin Creatorului.
Chiar daca am fost crescuti in dorinta egoista, in acelasi timp, suntem inclusi in dorinta initiala a Creatorului. Dimpotriva, cand obtinem pana la urma dorinta altruista, vom ramane inauntrul dorintei Creatorului. Asta pentru ca nu exista nimic in afara de Vointa Creatorului, puterea Lui asupra noastra. Asta inseamna “Nu exista nimeni in afara de El”. Dar o persoana poate alege carei puteri, carei forte se va supune si care aspect al dorintei Creatorului il va influenta. Poate alege una din doua. Si atunci de ce nu simtim aceste doua dorinte in mod egal?
In realitatea superioara, cand intram in lumea spirituala si incepem ascensiunea, urcam in linia de mijloc, ca aceste doua alegeri – de a fi sub puterea egoismului sau sub puterea altruismului – sa fie percepute in mod echivalent. In acest stadiu i se spune “Klipat Noga”-Coaja,actiune Ascunsa, care exista intre daruire si primire; cateodata apartinem uneia si altadata apartinem alteia. Si asa sunt oamenii. Astfel el trebuie sa se plaseze in pozitia neutra, intre proprietatile daruirii si primirii. Cand ajunge la stadiul de neutralitate, atunci poate sa ia propriile decizii; aceasta numim “libertate”.
Baal HaSulam continua:
Insufletit: Vedem ca fiecare animal are propriile caracteristici; nu sunt supuse mediului dar fiecare dintre ele are propriile sentimente si caracteristici. Pot cu siguranta sa functioneze impotriva vointei Stapanului, insemnand ca pot lucra in daruire si nu se supun mediului, ci propriei lor vieti. Vitalitatea lor nu depinde de viata prietenilor lor. Fiecare fiinta insufletita este speciala in felul ei propriu; nu este supusa de mediu si are propriile caracteristici si sentimente. In lumea fizica, vedem ca fiecare animal se poate misca liber si independent de celelalte, dar se supun totusi legilor comune speciei lor. Asadar vedem multe specii inmultindu-se si hibernand la perioade fixe de timp, si asemanator in lumea spirituala, fiecare nivel insufletit are propriile senzatii si propriile caracteristici; nu este inrobit de societate; are un nivel mai mare de libertate de a lucra impotriva vointei stapanului, impotriva dorintei de a primi, decat nivelul vegetal. Isi poate crea propriul mediu.
Totusi are nevoie de societatea sa naturala si egoista, dar nu este complet dependent de aceasta. Totusi, nu poate simti mai mult decat propria fiinta. Cu alte cuvinte, nu ii ia in seama pe ceilalti si in mod normal nu ii poate pasa de ceilalti.
Nivelul animal are un grad inalt de independenta, dar ii lipseste un lucru foarte important – nu se poate simti decat pe sine. La aceasta se refera prin “ in prezent”. Nu ii poate simti pe altii, si cele mai inalte stadii sunt cele de interconectare.
Descrie nivelul vorbirii astfel:
Vorbirea are calitati: 1- lucreaza impotriva vointei Stapanului. 2- nu este supus celor din jur precum vegetalul, insemnand ca este independent de societate. 3- ii simte pe ceilalti si asadar ii pasa de ei si ii completeaza prin a se bucura si a se intrista impreuna cu colectivitatea.
Se poate bucura in consolarea colectivitatii si poate primi si de la trecut si de la viitor. Animalele simt doar prezentul si propria lor fiinta.
Altfel spus:
- Poate sfida in totalitate vointa maestrului – poate darui mai degraba decat sa primeasca.
- Spre deosebire de plante, nu depinde de alti oameni. Adica nu asteapta ca mediul sa il implineasca.
- Ii simte pe ceilalti, asa ca le poate purta de grija si sa le implineasca dorintele. Aceasta este daruirea. Are per total capacitatea de a face tot ce face si Creatorul. Relatia lui cu societatea este cea a unui adult. Poate crea o societate, si in aceasta societate, se poate purta complet impotriva stapanului si poate crea o societate pur altruista.
Pe masura ce incepe sa isi anuleze atributele egoiste, incepe sa se simta din ce in ce mai interconectat cu societatea din propria-i alegere. Descopera ca exista o calitate adevarata intre ele si ce il inconjoara. Acesta este nivelul iubirii absolute – cand omul devine egal cu Creatorul. Imparte suferinta societatii, ceea ce inseamna ca le impartaseste dorintele, vasele goale. Le impartaseste si bucuriile, ceea ce inseamna ca acum le poate indeplini dorintele cu placere asa incat intreaga societate sa poata simti. Facand asta, omul se ridica la radacina sufletului sau si include toate celelalte suflete. In asemanarea cu sufletul colectiv, Adam, le corecteaza pe toate. Ceilalti nu simt inca aceasta corectie, dar omul aflat la acest nivel corecteaza partea sa aflata in toti. Si prin atasarea la ei a partilor corectate ale sale, poate ajunge la corectia sa proprie si finala. Acum poate primi atat de la trecut cat si de la viitor, in care nivelul insufletit al spiritualitatii poate fi resimtit doar interior, in prezent.
Alaturati-va si data viitoare.
