Atunci cand incepe sa perceapa Lumea de Sus, Cabalistul intra intr-o dimensiune diferita. O intreaga lume ii este asezata in fata in toata frumusetea si bogatia sa. Este ceva ce nu exista in aceasta lume. Acesta percepe un tablou cu totul diferit: forte care fac lumea sa se miste si suflete care nu sunt atasate de corpuri.. Trecutul, prezentul si viitorul stau in fata lui in momentul prezent, acesta experimentandu- le pe toate si traieste plin de senzatia eterna, perfecta, sentimentul ca in el se afla tot universul.

Aceasta experienta emotionala profunda este imposibil de exprimat in cuvinte. In cartile lor, Cabalistii ne sfatuiesc numai cum sa atingem o astfel de impresie, senzatie si sa ajungem la descoperirea acestei realitati. Ei scriu despre felul actiunilor pe care trebuie sa le intreprindem in interiorul nostru, prin puterile, dorintele, ecranele noastre, Reshimot; cu intregul sufletului nostru. “Fa anumite actiuni si vei simti.” Insa ei nu spun ce vom simti, pentru ca este imposibil sa transmiti un sentiment.

Este la fel si in lumea aceasta. Daca vreau sa ofer ceva cuiva: „Incearca si o sa vezi cum e!”, daca este sau nu dulce sau amar, un lucru sau altul, eu numai fac aluzie la ceea ce va simti sau la modalitatea in care va ajunge la senzatia respectiva. Iar senzatia in sine, atunci cand il umple, este simtita numai de catre el si nu de catre altcineva. 

Din acest motiv este greu pentru un Cabalist sa ne transmita ce simte, ce intampina, ceea ce i se reveleaza: ceea ce reprezinta lumea ascunsa. In esenta, din toate modalitatile din lumea noastra pe care le putem folosi pentru a genera o idee sau pentru a crea o imagine si a o transmite catre oameni care nu au experienta spirituala, una singura este cea care exprima intr-un anumit grad impresiile si bucuriile unui om in fata caruia Lumea de Sus s-a revelat - sunetul.

Cu toate acestea, nici chiar sunetele nu pot transmite impresiile in mod precis, caci nu avem toti acelasi Kelim, aceleasi dorinte, aceleasi organe de simtire si organe ale atributelor interne ca cele ale Cabalistilor care ating si simt Lumile de Sus. Sunetele ne dau o impresie cumva de similaritate, de duplicat.

Din acest motiv Cabalistii scriu, pe langa articole despre lucruri foarte profunde, dificile si cantece si melodii. Este o modalitate in plus pentru a exprima senzatiile unui Cabalist intr-o maniera mai concisa, direct de la inima la inima, prin sunete, fara cuvinte – in asa fel incat aceste sunete sa ne intre in inimi si sa ne schimbe intr-un fel, cumva pregatindu-ne sa percepem Lumea de Sus.

In fiecare dintre noi exista un suflet. Sufletul unui Cabalist este ca un instrument care deja canta si se simte asa cum trebuie, la fel ca vioara lui David. Aceasta nu este o vioara normala asa cum este ea prezentata in poze, ci este Kli-ul sufletului unui Cabalist, in care el simte realitatea intr-un anume fel si o poate exprima prin sunete. De aceea Regele David a putut sa ne scrie o Carte de Psalmi, care este plina de impresiile din Lumea de Sus.

Avem un dar enorm de la ultimul mare Cabalist din generatia noastra, Rav Yehuda HaLevi Ashlag (Baal HaSulam), caruia i s-a dat acest nume datorita comentariilor sale la Zohar
—Sulam (Scara).
In melodiile sale, el a exprimat in esenta toti pasii si toate senzatiile din Lumile de Sus.

Ascultand aceste melodii ne apropiem mai mult de senzatia adevarata a Realitatii Superioare, spiritualitate. Ascultandu-le ajungem din ce in ce mai aproape si astfel intra in Lumea de Sus. Bineinteles, acestuia ii lipsesc inca atributele interioare, pe care le primeste in timpul procesului de studiu, prin ascultarea lectiilor. Cu toate acestea, in orice caz, pentru orice persoana, indiferent de cat cunoaste si de cat timp studiaza Cabala, sunetele sunt cea mai scurta, cea mai directa si cea mai simpla modalitate de a experimenta o bucatica din spiritualitate.

In Lumea de Sus, un Cabalist simte stari care sunt forte mai bune sau mai rele, negative sau pozitive; el exista intre ele, le guverneaza in timp ce este guvernat de ele. Aceasta este intr-adevar similar cu ceea ce simte in aceasta lume. Un Cabalist exprima toate aceste stari prin melodii.

De aceea exista melodii care par triste si melodii care par vesele. Insa in realitate acesta este felul in care noi le auzim. Un Cabalist care asculta aceasta melodie si care simte imagini pe care ea le trezeste, nu simte decat exaltare.

Aceste sunete pot parea pline de durere; o melodie poate fi trista, insa in realitate ea nu este trista, ci este plina de bucurie si numai in sunetele noastre ea este exprimata ca o anumita tristete, ca si cum persoanei care a scris sunetele ii lipseste ceva. Acesta este felul in care ni se pare noua, caci in lumea noastra noi folosim litere, note, lipsuri de implinire, Kelim, iar nu Lumina care le implineste. Putem simti numai Kelim si nu Luminile.

Insa in orice caz, atunci cand cineva asculta aceasta muzica se apropie incet de starea in care aceste Kelim sunt umplute cu Lumina. Atunci el va simti aceleasi experiente interioare pe care le simte un Cabalist.

Imi doresc ca voi toti sa meritati sa simtiti acele spatii vaste, senzatii, intreaga Lume de Sus, Creatorul, Lumina de Sus care umple sufletul, Kli-ul nostru comun in fiecare melodie din cele 125 de cantece din cartea Psalmilor. Rav Yehuda Ashlag (Baal HaSulam) s-a gandit la noi. El a vrut ca noi sa ne apropiem mai mult de aceasta stare, motiv pentru care ne-a lasat melodiile sale. Sa le ascultam si sa reflectam la aceste melodii ca fiind modalitatile de a intra in Lumea de Sus.

Bnei Heichala inseamna “fiii Palatului Regelui”, aceia care doresc sa ajunga la Palatul Regelui. Palatul Regelui este Bina
—
darul, forta Creatorui, spiritualul.Fiii sunt aceia care tanjesc sa ii semene Regelui in proprietatile lor, sa devina ca El. Cuvantul pentru „Fiu” (Ben) deriva din cuvantul pentru “a intelege” (Havana). Ei tanjesc sa il inteleaga pe Rege si prin intelegerea lor sa se apropie de El si sa Il simta.

Astfel, Bnei Heichala sunt sufletele care aspira sa atinga starea de unificare cu Regele in Palatul Sau. Pentru aceasta, ei sunt pregatiti sa treaca prin intregul sistemul de corectii, sa se schimbe de la inceput pana la sfarsit – de la natura in care au fost creati la natura Regelui, dupa cum sta scris: “S-au intors fiii lui Israel la inaltimea Dumnezeului lor”. Despre aceasta canta acest cantec.

Atunci cand atingem o astfel de stare si devenim Bnei Heichala, se numeste Corectia Finala. De aceea cantam acest cantec in timpul Mincha (rugaciunea de seara) de Shabbat. Shabbat simbolizeaza urcusurile, in timpul carora toata aceasta lume se inalta la Lumea de Sus complet si atunci noi toti intram in palatul Regelui.

Astfel va fi la sfarsitul dezvoltarii intregii umanitati – Corectia Finala. Insa acestea sunt suflete care ating aceasta stare azi. Aceasta este exprimata in trei urcusuri ale Lumilor de Shabbat. Aceia care trec prin corectia individuala, care studiaza Cabala, simt trei urcusuri de Shabbat. Primul urcus – seara, la inceperea Shabbat; al doilea – ziua urmatoare, in dimineata Shabbat si al treilea, cel mai mare urcus in timpul Mincha, la sfarsitul zilei, cand Shabbat se incheie. Si apoi, in timpul celei mai elevate stari, cantam Bnei Heichala.

Cuvintele acestui cantec sunt compuse de Sfantul Ari si melodia – de catre Baal HaSulam. Din acest motiv, datorita uniunii dintre Ari si Baal HaSulam intr-o singura compozitie, noi, intrand in acest cantec, intr-adevar atingem cel mai inalt urcus pe care un Cabalist il poate experimenta inaintea Corectiei Finale generale, cand lumea intreaga se ridica in acest Palat.

Astfel, acesta este un cantec foarte elevat, ca un imn al acelui urcus. Aceasta stare, pana acum, este atinsa numai de catre cei care studiaza Cabala si mai apoi, asa cum ne-am astepta, intreaga omenire o va atinge.

Ki Hilatzta Nafshi

Ki Hilatzta Nafshi sunt cuvintele din Psalmi. Acestea sunt cuvintele pe care David le-a folosit pentru a exprima starea in care el a simtit ca a urcat in atingerea sa a starii de corectie completa a intregului sau suflet. Apoi el s-a intors catre Forta de Sus, Creatorul, cu aceste cuvinte: Ki Hilatzta Nafshi—
“Iti multumesc ca mi-ai salvat sufletul.”

Melodia acestui cantec a fost compusa de catre Profesoruil meu, ultimul mare Cabalist al generatiei noastre, Rabinul Baruch Shalom HaLevi Ashlag (Rabash). El mi-a cantat acest cantec de multe ori.

Poate ca aceasta melodie ni se pare trista, insa adevarul este ca ea nu este trista, este tandra si exprima sentimentul cuiva care a intrat pe teritoriul Bina
—
darul, proprietatile Creatorului – unde nu exista plansete si totul este in liniste. Rabash exprima intrarea in aceasta stare prin aceasta melodie, atunci cand vede fara indoiala ca intregul sau Kelim, intregul sau suflet, toate dorintele sale se supun Fortei Superioare si incep sa domneasca in el.

Acesta este un cantec scurt. Canta despre pacea senina, despre un om care intra in Forta de Sus si ramane acolo in starea de pace absoluta, eterna.

Tzadik Ke Tamar Ifrach

In principiu, exista doua stari in fiecare cantec. Una este starea Kli, sufletul asupra caruia omul a lucrat, pe care l-a corectat si apoi a atins placerea si bucuria; si acum el canta din aceasta bucurie.

Din acest motiv in Tzadik ke Tamar Ifrach este o senzatie a starii precedente cand lipsea implinirea, cand suferea si cauta si a atins starea in care stie ca asa trebuia sa se intample, caci un om pios in final ajunge sa isi justifice intreg procesul prin care a trecut.

Astfel, ruptura care intervine ca urmare a starii anterioare de opozitie extrema si indepartare de Creator si intrarea de acum in palatul Regelui, Lumea de Sus, explodeaza in starea prezenta sub forma unei melodii – din senzatia care il umple.

Aceasta senzatie cuprinde doua stari opuse: starea sa anterioara, cea mai indepartata, care pare deznadajduit de departe de Creator si starea prezenta, cand a ajuns sa adere la El.

In esenta, acest cantec este special pentru ca motivul recunostintei nu este starea. Mai degraba, motivul recunostintei este posibilitatea de a fi pios, adica putinta de a justifica prin Creator toate intamplarile de pe calea sa. Acum el vede cauzalitatea si necesitatea presanta a tuturor starilor trecute. Intelege ca toate acestea au fost aranjate pentru el de sus pentru ca el sa poata atinge aceasta stare elevata..

Hasal Seder Pesach

Hasal Seder Pesach exprima starea unei persoane la inceputul caii sale: este plin de energie, este pregatit pentru calatoria sa si stie ca procesul de corectie se afla in fata lui pana cand se corecteaza ca sa primeasca Lumina, Torah. Insa in timpul exodului din Egipt, ridicandu-se deasupra naturii el vede deja o garantie totala ca, ajutat de sus, are puterea si reuseste, in tot ce i se pregateste, sa treaca aceste 49 de porti, corectii, asa numitele Lag Ba Omer (a 33-a zi a lui Omer), in mijloc si toate zilele lui Omer pentru a ajunge la primirea Torei, la Shavuot, caci atunci intregul Kli al unui om va fi pregatit pentru cea de 50-a poarta si el va merita sa primeasca Lumina.

Acesta este un cantec destul de simplu. Simbolizeaza in mod particular pregatirea cuiva de a pleca si de a trece intregul Sefirot al lui Omer
— intreaga corectie a Kelim pe care noi trebuie sa o efectuam in fiecare Sefira, in fiecare din aceste 49 de stari.

Leagid Ba Boker Hasdecha

Leagid Ba Boker Hasdecha exprima stari pe care noi le experimentam. In lumea noastra, atunci cand adormim noi, in esenta, pierdem constiinta, ne deconectam de la lume, de la viata. Intram intr-o stare de detasare de viata si ne ramane numai asa numita Kista de Chayuta
—
un nivel minim de viata in noi cand, in esenta, nu suntem siguri daca (sa spunem asa) o sa ne ridicam dupa somn sau nu. Deci de ce ne ridicam? Deodata, primim o trezire din interior si atunci ne trezim si din nou ne continuam viata intr-o noua zi.

Insa aceasta stare in care ne deconectam de la realitate si intram in vise este foarte speciala. Stari similare exista in spiritualitate de asemenea si aceasta pentru ca tot ceea ce exista in lumea materiala este rezultatul celei spirituale.

Din acest motiv in spiritualitate exista de asemenea stari denumite „zi”, „seara” si „dimineata”, numai ca in spiritualitate toate acestea se intampla pentru ca insusi omul creeaza „ziua”, „noaptea” si tot timpul; el singur se trece pe sine prin toate aceste stari. Daca nu se trece pe el prin aceste stari, daca nu isi impinge limitele, daca nu avanseaza, atunci timpul nu trece, caci in spiritualitate nu exista timp. Exista numai actiuni, cauza si efect.

Prin urmare pana cand cineva „merge sa doarma”, in sensul spiritual, adica se deconecteaza de la realitatea spirituala si ajunge in starea de ameteala, deconectare de la spiritual – Creatorul, Fortele Superioare – se pune o intrebare: „Ce il va face sa se trezeasca din nou?”. Acesta este motivul pentru care cineva efectueaza corectii speciale atunci cand pregateste dorinta de „ridicare” in interiorul sau. Daca cineva se pregateste cum trebuie, Lumina de Sus coboara peste aceste dorinte si il trezeste, la fel cum Soarele ne trezeste dimineata. Insa fara Lumina venita de sus, nimeni nu se va putea trezi.

In esenta, acesta este motivul pentru care dupa ce cineva se trezeste dimineata, adica atunci cand se trezeste din nou in spiritual (aceasta se numeste „trezire” in spiritual), canta Forta Superioara, pe Creatorul care l-a trezit si care i-a oferit trezirea pentru a atinge scopul creatiei, corectiilor, sublimului, eternului, starile perfecte. Si atunci persoana respectiva canta: „canta-Ti milostivirea dimineata”, caci intr-adevar milostivirea de Sus este cea care il trezeste.

Waltz

“Waltz” este o melodie foarte speciala. Este cu adevarat clasica, avand toate caracteristicile unui vals, corespunzator cu traditiile noastre. Aceasta melodie nu ii apartine lui Baal HaSulam, desi ne-a parvenit prin intermediul lui. El a auzit-o de la Rav, Admor de la Pursov, care l-a educat. Baal HaSulam a trait in Varsovia, la fel ca si parintii sai. Langa Varsovia era un sat mic, Pursov si in acest sat traia Rabbi din Pursov — astfel era el numit. Era un Cabalist. Cand Baal HaSulam a crescut putin, a inceput sa mearga la el impreuna cu tatal sau, care il lua cu el. Tatal lui Baal HaSulam a studiat de asemenea cu Rabbi de la Pursov. In mod treptat, pe masura ce Baal HaSulam crestea, Rabbi din Pursov a inceput sa si-l apropie, sa ii explice si sa il introduca incet in partea interioara a Torei;
nu in Gmarah, Pentateuch si toate cartile obisnuite, ci calea interioara a Torei – stiinta Cabalei.

Prin el, Baal HaSulam a atins revelatia Creatorului, spiritualul si a devenit Cabalist. Pe durata unei anume perioada de timp, Baal HaSulam a fost foarte apropiat de el, insa mai tarziu a inceput sa descopere ca depasise nivelul profesorului sau. Apoi Baal HaSulam l-a parasit si a plecat in tara Israel. Acestea sunt cele ce mi-a povestit Rabash, fiul cel mai mare al lui Baal HaSulam.

Aceasta melodie a venit de la Rabbi din Pursov, transmisa apoi lui Baal HaSulam de la el — catre Rav al meu si eu am auzit-o de la el.

Kel Mistater

Kel Mistater este un cantec pe care il cantam spre sfarsitul Shabbat, la finalul zilei, cand ne apropiem de iesirea din, sfarsitul Shabbat. Sfarsitul Shabbat este momentul in care Divinul Shechinah (Sanctitate) care i se arata omului in timpul ascensiunii spirituale incepe sa il abandoneze in mod intentionat, lasandu-l in intuneric, in lipsa de implinire, astfel incat tot ceea ce a primit in timpul Shabbat serveste drept energie calauzitoare pentru atingerea independenta a ceea ce a primit ca dar de Shabbat.

Shabbat este numit „dar”. Asa cum sta scris in Torah, Creatorul a spus: „Am un dar bun pentru Israel si acesta se numeste Shabbat. Duceti-va si spuneti-le.” (Talmud, Shabbat 10b) Shabbat este intr-adevar un dar. De ce? Un dar este ceva ce este dat omului nu ca recompensa, caci nu a muncit pentru el. Un dar ii este dat din iubire.

Si astfel este si Shabbat – Forta Superioara numita Shabbat vine de sus. Bineinteles, ea i se infatiseaza unui Cabalist, o persoana care doreste sa se apropie de Creator, cineva care se devoteaza progresului spiritual si nu unei persoane obisnuite. Forta Superioara vine de sus si o persoana este in mod invariabil trezita de aceasta. Aceasta experimenteaza senzatii variate, fenomene pe care inca nu le merita conform cu Kelim, insa care ii sunt oferite in dar.

Unei persoane i se da ascensiunea, revelatia, insa dupa ceva timp aceasta senzatie incepe sa se estompeze si sa ia sfarsit. Atunci aceasta persoana spune: Kel Mistater — „Creatorul se ascunde”, „Tu, Creatorule, mi Te-ai revelat in starea de Shabbat sub forma de dar si acum pleci de langa mine din nou in ascunzatoarea ta. Inteleg ca acest lucru este necesar pentru ca eu sa ma pot apropia si sa Te pot revela chiar in zilele ‚proaste’, adica in zilele in care te ascunzi, in zilele saptamanii cand ma aflu intr-o stare de zi a saptamanii separata de sanctitate. Insa eu trebuie sa ma asigur ca toate zilele saptamanii se conecteaza la gradul Shabbat-ului”. Acesta este un cantec al unei persoane care a avut experienta Creatorului.

Acest cantec exprima senzatiile tuturor celor zece Sefirot
—Keter, Hochma, Bina, Hesed, Gevurah, Tifferent, Netzach, Hod, Yesod, si Malchut —
si aceasta pentru ca persoana respectiva a perceput proprietatile Creatorului in ele si acum, pe masura ce se ascunde si Creatorul se indeparteaza, stie exact ce trebuie sa atinga prin sine insasi. Aceasta este deja inscrisa in el drept Reshimot si a capatat puterea pentru aceasta prin daruirea starii Shabbat. Acum, pe durata unei saptamani o persoana se ridica la nivelul Shabbat-ului anterior si mai tarziu, cand vine urmatorul Shabbat, pentru el acesta va fi un dar si mai mare. Aceasta continua pana cand toate aceste Shabbat se unesc in nivelul Corectiei Finale.

Baal HaSulam a vrut ca discipolii sai sa cante melodii Cabalistice mai degraba decat melodii pe care oamenii erau obisnuiti sa le cante. Asa ca a invatat de la profesorul sau si de asemenea a creat astfel de melodii el insusi si le-a predat discipolilor sai.

Majoritatea acestor melodii se refera la „zilele de pocaire” — Rosh Hashanah (Anul Nou) si Yom Kippur (Ziua Ispasirii), pentru ca vedem ca melodiile care sunt cantate de obicei in sinagogi in timpul zilelor calendaristice ale Rosh Hashanah si Yom Kippur nu exprima suficient starea interioara a unei persoane care exista la gradul spiritual numit Rosh Hashanah sau Yom Kippur.

Impresia si inspiratia pe care aceste ascensiuni le evoca intr-o persoana sunt cu mult mai mari decat ce este exprimat in cantecele cantate de catre oameni. De aceea Baal HaSulam a facut un efort special si a creat melodii noi, de departe mai apropiate acelui grad spiritual, de exemplu Hamol Al Maasecha, Hinei Ke Homer, Be Yad a Yocher, pe care le cantam la Yom Kippur. Aceste grade, aceasta inspiratie, experienta mistica sunt cu mult mai puternice decat ceea ce experimenteaza oamenii in mod obisnuit.

Insa toate acestea se refera la un Cabalist si la aceia care vor sa devina inspirati de aceste cantece, care vor sa experimenteze cumva inspiratia si placerea, desi inca nu ating acestea in practica. Si atunci ei folosesc aceasta metoda. De aceea noi predam aceste melodii chiar si incepatorilor, explicandu-le ce contine fiecare.

Cel mai important lucru in muzica de Cabala nu este reprezentat de note in sine, ci de nuantele fine care exista intre ele. Invatam ca exista Taamim (arome), Nekudot (puncte sub litere), Tagin (coroane deasupra literelor) si Otiot (litere). Ce sunt literele? Literele sunt tocmai celel mai fine nuante formate la sfarsitul intregii imprimari cu Lumina a Kli. Acestea sunt numite litere – imprimari ale Reshimot parasind Kli-ul si intrand din nou in el, asa cum Lumina parasea Kli-ul. Aceasta scurta imprimare in exterior si in interior, in Lumina care pleaca este numita „o litera’, adica un simbol, partea informationala cea mai vasta.

Este la fel si in cazul sunetelor. Atunci cand cantam aceste sunete, aceste melodii, este o diferenta foarte mare intre cineva care cunoaste si cineva care nu cunoaste, intre cel care canta corect si cel care canta frumos; si aceasta diferenta se afla in masura in care cineva intelege unde se afla lucrurile importante. Ceea ce este cel mai important nu se gaseste in sunete, ci in cele mai mici simboluri; in felul in care sunetul incepe si se termina, nu in sunetul insusi.

In mod regretabil, nu toata lumea este pregatita sa exprime acest lucru. Am avut un student minunat, care imi era foarte drag – Vitalik. Canta la vioara. Si mi-a spus: „Sunt pregatit sa cant numai cu conditia sa imi atingi mana”. Si aceasta este corect.