CE ESTE SPIRITUALITATEA?

Filosofia a intampinat multe probleme ca sa dovedeasca ca materialitatea provine din spiritualitate si astfel sufletul stapaneste trupul. Vorbele lor inca sunt de neacceptat pentru inima, sub orice forma. Greseala primordiala este perceptia lor eronata asupra spiritualitatii: ei au decis ca spiritualitatea a creat corporealitatea, ceea ce este, desigur, o nascocire.

 Orice parinte se regaseste, cumva, in progenitura sa. Aceasta relatie este calea si traseul prin care se extind consecintele. In plus, orice operator trebuie sa fie atent la operatiunea sa, cu care ia contact. Cat timp afirmi ca spiritualitatea exclude orice incidente corporale, atunci o asemenea cale nu exista, sau o legatura prin care spiritualul are contact sau poate fi implicat in vreo initiativa.

Oricum, intelegerea sensului cuvantului “spiritualitate” nu are nimic de-a face cu filosofia. Asta pentru ca, in ce fel ar putea sa discute despre ceva ce nu au vazut sau simtit vreodata?  Pe ce se bazeaza notiunile lor elementare?

Daca exista vreo definitie care poate povesti despre spiritual de la corporal, ea apartine doar acelor care au obtinut un lucru spiritual si l-au simtit. Acestia sunt Kabalistii autentici; este intelepciunea Kabbalah de care avem nevoie.

FILOSOFIA IN RELATIE CU ESENTA LUI

Filosofiei ii face placere sa se preocupe de Esenta Lui si sa dovedeasca ce reguli nu I se aplica Lui. Oricum, Kabbalah nu a avut niciodata de-a face cu asta, caci cum ar putea fi definit ceva de neatins si impenetrabil? Intr-adevar, o definitie negativa este la fel de adevarata ca si o definitie pozitiva. Daca vezi un obiect de la distanta si il recunosti ca fiind negativ, insemnand tot ceea ce el nu este, asta, de asemenea, se numeste a vedea si a recunoaste intr-un anumit fel. Daca un obiect este intr-adevar, in afara campului vizual, chiar si caracteristicile lui negative sunt de neobservat.

Daca, spre exemplu, vedem o imagine neagra de la distanta, insa totusi ne dam seama daca este un om sau o pasare, asta se numeste viziune.  Daca ar fi fost inca mai departe, nu am fi fost in stare sa determinam daca  este o persoana.

Asta este originea confuziei lor si a neadevarului. Filosofiei ii place sa fie mandra ca intelege tot ce este negativ in legatura cu esenta Lui. Oricum, inteleptii Kabalei isi acopera gura cu mana si nu-I dau Lui nici macar un nume simplu, pentru ca noi nu definim prin nume sau cuvant ceea ce nu atingem. Asta pentru ca un cuvand descrie anumite grade ale atingerii. Oricum, Kabalistii vorbesc despre iluminarea Sa in realitate, insemnand toate acele iluminari pe care ei chiar le-au atins, ca o dovada a realizarii evidente.

SPIRITUALITATEA ESTE O FORTA FARA TRUP

Asta este ceea ce Kabalistii definesc drept “spiritualitate” si despre asta vorbesc. Ea nu are nici imagine, spatiu, timp sau orice alta valoare corporala (in opinia mea, filosofia a uzat de un invelis care nu-i apartine, pentru ca a furat definitii din Intelepciunea Kabbalah si a facut delicatese cu intelegerea omeneasca. Daca nu era pentru  asta, ei nu s-ar fi gandit niciodata sa fabrice asemenea discernamant). Oricum, este doar o posibila forta, adica nu este o forta invesmantata intr-un trup obisnuit, lumesc, ci o forta fara corp.

UN VAS SPIRITUAL SE NUMESTE “O FORTA”

Acesta este locul in care trebuie punctat ca forta despre care vorbeste spiritualitatea nu se refera la Lumina spirituala. Lumina spirituala se rasfrange direct din esenta Lui si este, astfel, asemeni Esentei Sale. Asta inseamna ca noi nu avem perceptie sau realizare in Lumina spirituala pe care o putem defini prin nume. Chiar numele “Lumina” este imprumutat si nu este real. Astfel, trebuie sa stim ca numele “Forta” fara trup se refera strict la “vasul spiritual”.

LUMINI SI VASE

Astfel, noi nu trebuie sa cercetam cum inteleptii Kabalei, care au umplut toata intelepciunea cu sinele lor, au facut diferenta intre diferitele Lumini. Asta pentru ca aceste observatii nu se refera la Luminile in sine, ci la impresia vasului, fiind mai sus mentionata forta, care este afectata de intalnirea sa cu Lumina.

VASE SI LUMINI (SEMNIFICATIA CUVINTELOR)

Aici trebuie trasata linia dintre dar si iubirea care il creaza. Luminile, insemnand impresia vasului, care este realizabila, se numeste “forma si continut la un loc”. Impresia este forma si forta de deasupra este continutul.

Oricum, iubirea care este creata este considerata o “forma fara continut”. Asta inseamna ca, daca separam iubirea de darul in sine, ca si cum nu ar fi invesmantat niciodata vreun dar, ci doar in numele abstract “iubirea Divinitatii”, atunci asta este privita ca forma. In acest caz, practicarea ei este privita ca si “Kabbalah de formare”. Oricum, inca ar fi considerata ca ceva real, fara nicio asemanare cu Filosofia de formare, atata timp cat spiritul acestei iubiri ramane in dobandire, separat complet de dar, fiind insasi Lumina.

CONTINUT SI FORMA IN KABBALAH

Motivul este ca, desi aceasta iubire este, mai degraba, o consecinta a darului, este cu mult mai importanta decat darul in sine. Este asemeni unui mare rege care ofera un obiect fara importanta unei persoane. Desi darul in sine este fara importanta, iubirea si atentia regelui il face de nepretuit si valoros. Astfel, este complet separat de continut, fiind Lumina si darul, intr-un mod in care munca si rasplata raman separate in realizare doar cu iubirea insasi, in timp ce darul este, evident, uitat de inima. Astfel, acest aspect al intelepciunii este numit “Intelepciuna de formare a Kabalei”. Intr-adevar, aceasta parte este cea mai importanta parte a intelepciunii.

ABYA

Aceasta iubire este formata din patru parti care seamana destul de mult cu dragostea umana: cand primim mai intai darul, inca nu spunem ca cel care l-a oferit este cineva care ne iubeste, cu atat mai mult daca cel ce a daruit este important si cel care a primit nu este egal cu el.

Oricum, daruirea repetata si perseverenta va face ca si cea mai importanta persoana sa para ca un iubit adevarat si egal. Asta pentru ca legea iubirii nu se aplica intre mari si mici, asa incat cei doi iubiti trebuie sa se simta egali.

Astfel, puteti masura aici patru grade ale iubirii. Intamplarea este numita Assiya, repetarea oferirii darurilor se numeste Yetzira si aparitia iubirii insasi este numita Beria.

Aici incepe studiul Intelepciunii formative a Kabalei, pentru ca la acest grad iubirea este separata de daruri. Asta este sensul pentru “si creaza intuneric”, adica Lumina este indepartata din Yetzira si iubirea ramane fara Lumina, fara darurile ei.

Apoi vine Atzilut.Dupa ce a fost gustata si separata in intregime forma de materie, ca in “si creaza intuneric”, devine merituos sa acceada la gradul lui Atzilut, unde forma imbraca substanta inca o data, adica Lumina si iubirea sunt impreuna.

ORIGINEA SUFLETULUI

Tot ce este spiritual este perceput ca si o forta separata de trup pentru ca nu are imagine corporala. Oricum, din aceasta cauza ramane izolata si separata complet de corporal. In asemenea stare, cum poate aranja ceva corporal in miscare, cu atat mai putin sa nasca ceva fizic, de vreme ce nu are nicio legatura prin care sa intre in contact cu corporalul?

ELEMENTUL ACID

Oricum, adevarul este ca forta insasi este, de asemenea, considerata o materie pura, ca si orice materie corporala din lumea concreta si faptul ca nu are nicio imagine pe care simturile umane sa o poata percepe nu-i diminueaza valoarea continutului, care este “forta”.

Luati, de exemplu, o molecula de oxigen: se afla in majoritatea materialelor din lume. Insa, daca luati o sticla cu oxigen pur, cand nu este amestecat cu nici o alta substanta, veti afla ca sticla pare a fi goala complet. Nu veti pute face nicio observatie in legatura cu asta: va fi exact ca si aerul, intangibil si invizibil.

Daca desfacem capacul si mirosim, nu vom simti niciun miros; daca gustam, nu vom simti nicio aroma si daca il vom cantari, nu va avea mai mult decat greutatea sticlei goale. La fel se intampla si cu hidrogenul care este, de asemenea, fara gust, miros si greutate.

Oricum, cand asezam aceste doua elemente impreuna, ele vor deveni instantaneu un lichid – apa potabila care are si gust si greutate. Daca turnam apa in var activ, ea se va amesteca cu varul si va deveni solida ca si acesta.

Deci, elementele oxigen si hidrogen, care nu vor avea vreodata perceptie tangibila, devin un corp solid.  Astfel, cum putem decide asupra fortelor naturale care nu au continut corporal doar pentru ca nu sunt aranjate intr-un asemenea mod, incat simturile noastre sa le perceapa? Mai mult, este evident ca majoritatea materialelor tangibile din lumea noastra au in componenta oxigen, pe care simturile umane nu-l pot percepe si simti! Mai mult, chiar in realitatea tangibila, solidul si lichidul, pe care noi le percepem in lumea palpabila, se pot transforma in aer si fum la o anumita temperatura. Tot astfel, vaporii se pot transforma in solide, cand temperatura scade.

In acest caz, ar trebui sa ne intrebam cum, unul daruieste ceva ce nu are? Vedem clar ca toate imaginile palpabile provin din elemente pe care le contin si sunt intangibile si nu exista ca materiale de sine statatoare. Tot astfel, toate descrierile exacte pe care le cunoastem si le folosim pentru a defini materiale sunt discordante si nu exista in forma lor neamestecata. Mai degraba ele imbraca si dezvelesc forme sub influenta conditiilor, cum ar fi caldura sau frigul.

Partea de inceput a substantei corporale este “forta” din ea, chiar daca noi nu putem inca sa facem diferenta intre forte, ca si la elementele chimice. Poate ca in viitor ele vor fi descoperite in forma lor pura, asa cum doar recent am descoperit elementele chimice.

EGALIATATE DE FORTA IN SPIRITUAL SI FIZIC

Intr-un cuvant: toate numele care le atribuim materialului sunt complet fabricate, adica rezulta din perceptia concreta in cele cinci simturi ale noastre. Ele nu exista in sau prin ele insele. Pe de alta parte, orice definitie am atribui fortei, care o separa de material, este, de asemenea, fabricata. Chiar atunci cand stiinta realizeaza ultima sa descoperire, noi inca trebuie sa ne raportam doar la realitatea tangibila. Asta inseamna ca in orice operatiune materiala pe care o vedem sau simtim trebuie se percepem operatul ei, care este, de asemenea, o substanta, ca si operatiunea insasi. Exista o corelare intre ele, altfel nu ar exista niciuna.

Trebuie sa stim ca aceasta eroare de a separa operatorul de operatiune vine din Filosofia de formare , care insista sa demonstreze ca actul spiritual influenteaza operatiunea corporala.  Asta are ca rezultat ipoteze eronate, cum sunt cele de mai sus, de care Kabbalah nu are nevoie.

TRUP SI SUFLET IN CEI SUPERIORI

Parerea Kabalei in aceasta privinta este foarte limpede, excluzand orice amestec al filosofiei. Asta pentru ca, in mintea kabalistilor, chiar spiritualul, separat, entitatile conceptuale - carora filosofia  le neaga orice apartenenta la corporal si le prezinta ca fiind substanta pur conceptuala, desi este, intr-adevar, spirituala, mai mult sublim si abstract - au inca un trup si un suflet, exact ca si omul fizic.

Astfel, nu trebuie sa va intrebati cum pot sa castige doi premiul si sa spuna ca sunt combinati. Mai mult, filosofia crede ca orice este compus se poate apoi dezintegra si descompune, adica moare. Altfel, cum ar putea cineva sa spuna ca amandoi sunt combinati si eterni?

LUMINI SI VASE

Intr-adevar, gandurile lor nu sunt si gandurile noastre, pentru ca drumul inteleptilor Kabalei este acela de a gasi dovada clara a realizarii, facand imposibila revocarea acesteia prin cantarirea intelectuala. Insa dati-mi voie sa fac aceste lucruri astfel, incat sa fie clare pentru intelegerea oricarei persoane.

Pentru inceput, trebuie sa stim ca diferenta dintre Lumini si Vase este imediat creata in prima emanatie din Ein Sof(Infinit). In mod natural, prima emanatie este, de asemenea, cea mai deplina si mai pura decat toate care urmeaza dupa ea. Este cert ca primeste acest farmec si desavarsire de la Ein Sof, care doreste sa-i acorde orice farmec si placere.

Este stiut ca masura placerii este in mod esential vointa de a o primi. Asta pentru ca, ceea ce dorim cel mai mult sa primim, pare cel mai placut. Din aceasta cauza, ar trebui sa facem doua observatii in aceasta prima emanatie: “vointa de a primi” care primeste Esenta si insasi Esenta primita.

Ar trebui sa stim, de asemenea ca vointa de a primi este ceea ce percepem ca si “trup” al emanatiei, insemnand esenta sa primara, fiind vasul de primire a divinitatii Lui. A doua este Esenta binelui primit, care este Lumina Lui, care se extinde vesnic spre emanatie.

Inseamna ca distingem, in mod necesar, doua discernaminte care se imbraca una pe alta chiar in cel mai sublim spiritual pe care inima il poate concepe. Este opus opiniei filosofiei, care a fabricat faptul ca entitatile separate nu sunt compusi materiali.

Este necesar ca acea “vointa de a primi” care exista, in mod necesar, in emanatie (pentru ca, fara ea nu exista placere ci doar constrangere si niciun sentiment de placere) sa fie absenta in Esenta Lui. Acesta este motivul pentru denumirea “emanata”, caci nu mai este Esenta Lui, caci de la cine ar putea primi El?

Oricum, darul pe care il  primeste este, in mod necesar, o parte a Esentei Lui, pentru ca aici nu este nevoie de nicio innoire. Astfel, vedem marea diferenta dintre trupul generat si abundenta primita care este considerata Esenta Lui.

CUM POATE SPIRITUALUL SA PROCREEZE CORPORALUL?

Este greu de inteles cum spiritualul poate zamisli si raspandi ceva corporal. Aceasta intrebare este o chestiune filosofica straveche pentru rezolvarea careia s-a consumat multa cerneala.

Adevarul este ca aceasta intrebare este una dificila, doar daca cineva urmeaza doctrina lor. Asta pentru ca ei au hotarat forma spiritualitatii fara nicio legatura cu ceva corporal. Asta da nastere unei intrebari dificile: cum poate spiritualul sa zamisleasca sau sa conduca spre ceva corporal?

Dar exista punctul de vedere al inteleptilor Kabalei cum ca acest lucru nu este dificil deloc, pentru ca termenii lor sunt complet opusi cu ai filosofilor. Ei sustin ca orice calitate spirituala se egalizeaza cu calitatea corporala ca doua picaturi intr-un iaz. Astfel,  relatiile sunt de o asemanare maxima si nu exista nicio separare intre ele, cu exceptia substantei: spiritualul este format din substanta spirituala si corporalul este format din substanta corporala.

Oricum, toate calitatile din materialele spirituale staruie si in materialele corporale, cum se explica in articolul “Esenta Intelepciunii Kabbalah”.

Vechea filosofie prezinta trei opinii ca si obstacole in fata explicatiei mele: prima este decizia lor, cum ca puterea intelectului uman este sufletul etern, esenta omului. A doua este presupunerea lor, cum ca trupul este consecinta sufletului. A treia este afirmatia lor, ca entitatile spirituale sunt obiecte simple,  nu complexe.

PSIHOLOGIA MATERIALISTA

Nu doar ca nu este locul potrivit pentru o cearta cu ei despre presupunerile lor fabricate, dar chiar si vremea sustinatorilor unor asemenea puncte de vedere a trecut si autoritatea lor a fost revocata. Ar trebui, de asemenea, sa multumim  expertilor psihologiei materialiste pentru asta, cea care a construit soclul pe ruina celui anterior, castigand bunavointa publicului. Acum este de acord toata lumea cu nulitatea filosofiei, pentru ca nu este cladita pe fundatii concrete.

Aceasta doctrina veche a devenit un bolovan in drum si un ghimpe mortal spre inteleptii Kabalei pentru ca, acolo unde ei ar fi trebuit sa biruie inaintea inteleptilor Kabalei si sa-si aroge abstinenta si prudenta, sanctitate si puritate, inainte ca inteleptii sa dezvaluie inaintea lor chiar si cel mai mic lucru din spiritualitate, ei au primit cu usurinta ceea ce si-au dorit de la filosofia de formare. Fara plata sau castig, ei s-au adapat de la fantana lor de intelepciune pana la saturatie si s-au oprit sa intre in Intelepciunea Kabbalah, pana cand intelepciunea a fost aproape data uitarii printre cei din Israel. Oricum, noi suntem recunoscatori psihologiei materialiste, pentru ca i-a dat o lovitura mortala.

EU SUNT SOLOMON

Cele de mai sus sunt asemanatoare unei fabule spuse de inteleptii nostri: Asmodeus (diavolul) l-a condus pe Regele Solomon patru sute de parsas (o masura a distantei), de la Ierusalim si L-a parasit, fara niciun ban si fara mijloace de supravietuire . Apoi s-a asezat pe tronul Regelui Solomon, in timp ce regele cersea pe la usi. In orice loc mergea, el spunea : “Eu sunt Ecleziastul!”, dar nimeni nu il credea. Si asa a mers dintr-o localitate in alta, zicand, “Eu sunt Solomon!” Dar cand a venit la Sanhedrin (inteleptii Talmudului), ei au spus: “Un prost nu rosteste aceeasi prostie tot timpul, spunand ‘Am fost candva un rege’”.

Se pare ca, desi numele nu este esenta unei persoane, detinatorul numelui este. Altfel, cum un om intelept ca Solomon nu a putut fi recunoscut ca fiind, intr-adevar, detinatorul numelui? Mai mult, persoana este cea care scoate in evidenta numele si ar trebui sa-si arate intelepciunea!

TREI AVERTISMENTE

Exista trei motive care ne previn despre cunoasterea detinatorului unui nume:

1. Pentru ca este plina de adevar, intelepciunea devine clara doar atunci cand toate detaliile ei sunt prezentate impreuna. De aceea, inainte ca cineva sa cunoasca intreaga intelepciune ii este imposibil sa vada chiar si o particica din ea. Astfel, noi avem nevoie sa se faca public adevarul din ea, asa incat sa avem destula incredere ca sa depunem un efort mare.
2. Asa cum Asmodeus, demonul, purta hainele Regelui Solomon si s-a instaurat pe tronul acestuia, filosofia s-a inscaunat pe tronul Kabalei, cu concepte mai usor de asimilat, caci minciuna este acceptata mai repede. Astfel, sunt doua probleme aici: prima, intelepciunea adevarului este profunda si laborioasa, in timp ce filosofia este falsa si usor de inteles; si a doua, ea este inutila, pentru ca filosofia este destul de satisfacatoare.
3. Asa cum demonul sustinea ca Regele Solomon este nebun, filosofia batjocoreste si respinge Kabbalah.

Oricum, atata timp cat intelepciunea este sublima, ea este mai presus de oameni si este separata de ea (de filosofie). Pentru ca el (Solomon) a fost cel mai intelept om, era mai presus decat oricare altul. Astfel, nici cel mai bun elev nu l-a putut intelege, cu exceptia acelor prieteni, adica Sanhedrin, pe care el i-a invatat intelepciunea sa, zi de zi, timp de zile si ani. Ei sunt cei care l-au inteles si au facut cunoscut numele lui intregii lumi.

Motivul pentru asta este ca intelepciunea schitata este perceputa in cinci minute si asa este posibil sa o obtina oricine si poate fi facuta cunoscuta foarte usor. Oricum, un concept greoi nu va fi inteles in mai putin de cateva ore. Poate sa dureze chiar zile sau ani, in functie de inteligenta fiecaruia. Asa incat, cei mai buni elevi vor fi cunoscuti doar prin selectarea catorva din acea generatie, pentru ca ideile profunde sunt bazate pe cunostinte acumulate anterior.

De aceea nu este de mirare ca cel mai intelept dintre toti oamenii, care a fost exilat intr-un loc unde nu il cunoastea nimeni, nu a putut sa-si demonstreze intelepciunea sau macar sa ofere un indiciu al intelepciunii lui, inainte ca ei sa creada ca el chiar este detinatorul numelui.

La fel este si cu Intelepciunea Kabbalah in vremea noastra: necazurile si exilul care au venit asupra noastra ne-au facut s-o uitam (si daca exista oameni care o practica, nu-i fac nicio favoare, ci ii fac, mai degraba, rau, pentru ca ei nu au primit-o de la un intelept Kabalist). Oricum, in aceasta generatie, ea este asemeni Regelui Solomon in exil, strigand ,”Eu sunt intelepciunea si toate gusturile religiilor si Tora sunt in mine”, dar inca nu o crede nimeni. Insa asta este socant, pentru ca, daca ea este o intelepciune autentica, nu se poate dezvalui singura, ca si oricare alta intelepciune? Nu poate. Asa cum Regele Solomon nu si-a putut dezvalui intelepciunea, elevilor din locul exilului sau si a fost nevoit sa vina la Ierusalim, locul Sanhedrin-ilor, care au studiat si il cunosteau pe Regele Solomon si au marturisit despre adancimea intelepciunii lui, la fel este si cu Intelepciunea Kabbalah: are nevoie de mari intelepti care sa-si examineze inimile pentru a o studia timp de douazeci sau treizeci de ani. Doar atunci vor fi capabili sa o sustina.

Si, asa cum Regele Solomon nu l-a putut impiedica pe Asmodeus sa se aseze pe tronul sau, sa pretinda ca este el, pana la intoarcerea sa din Ierusalim, inteleptii Kabalei observa teologia filosofica si se plang ca li s-a furat invelisul de deasupra intelepciunii lor, pe care Platon si predecesorii lui greci au obtinut-o in timp ce studiau cu discipolii profetilor din Israel. Ei au furat elemente de baza ale intelepciunii din Israel, s-au invesmantat intr-o mantie care nu este a lor. In aceasta zi, teologia filosofica sta pe tronul Kabalei, fiind chiar sub adapostul stapanei.

Si cine-i poate crede pe inteleptii Kabalei, cand altii stau pe tronul lor? Este ca atunci cand ei nu l-au crezut pe Regele Solomon aflat in exil, caci il stiau pe cel ce sta pe tronul sau, adica pe demon,  Asmodeus. Ca si cu Regele Solomon, nu are rost sa fie dezvaluit adevarul, pentru ca intelepciunea este profunda si nu poate fi revelata depunand marturie sau facand experimente, exceptandu-i pe cei credinciosi, care s-au dedicat ei, cu inima si sufletul.

Asa cum Sanhedrinii nu l-au recunoscut pe Regele Solomon atata timp cat inselatoria lui Asmodeus nu a fost data-n vileag, Kabbalah nu-si poate dovedi natura si autenticitatea si nicio dezvaluire nu va fi suficienta, pentru ca lumea sa o recunoasca inaintea inselaciunii si falsitatii filosofiei teologice, care i-a luat tronul si a devenit vizibila.

Astfel, nu exista nicio cale de salvare pentru Israel atunci cand psihologia materialistica a aparut si a dat o lovitura mortala in capul filosofiei teologice. Acum, orice persoana care il cauta pe Creator trebuie sa aduca inapoi Kabbalah pe tronul care-i apartine si sa-i refaca gloria.