“Au spus , sunt şase sute de mii de suflete , şi fiecare suflet se împarte în câteva scântei. Şi trebuie să înţelegem, cum este posibil ca ceea ce este spiritual să fie împărţit, căci de la început a fost creat doar un singur suflet – sufletul primului om“ (cartea Fructul Înţelepciuni partea a III-a )

În articolul său, “Sase sute de mii de suflete”, Stăpânul Scării (Rabinul Ieuda Aşlag) tratează cele două întrebări care au stârnit cel mai mult curiozitatea omenirii: De unde am venit? Şi încotro ne îndreptăm?

Chiar şi în realitatea materială, expusă simţurilor noastre, există lucruri concrete deşi nu concepem şi nu ne imaginăm care este esenţa lor. Ca de exemplu electricitatea şi magnetismul, denumite „fluidum”.

Cu toate acestea cine ar spune că aceste denumiri nu ar fi concrete, în timp ce ne este cunoscută acţiunea lor în mod cu totul satisfăcător, şi ne este absolut indiferentă însăşi esenţa lor, ca de exemplu natura electricităţii.Iar aceasta notiune ne este atat de apropiata şi concreta, nu mai puţin decat dacă l-am cuprinde cu totul în simţuri. Într-atat, încat toţi copilaşii sunt familiari cu aceasta denumire de electricitate, precum le sunt cunoscute denumirile de paine, zahăr, etc.

În Cabala- ştiinţa fericirii- fericirea încetează să mai fie un mister. Această noţiune inefabilă poate fi descompusă în părţile componente şi înţeleasă. Şi exact ca e=mc2, există o formulă pentru fericirea permanentă.

“Repede: gândiţi-vă la ce v-ar face cu adevărat, cu adevărat fericiţi.”

Contrar credinţei din rândul poporului, schimbarea corpului dintr-o perioadă a vieţii într-alta, nu este socotită ca reâncarnare a sufletului.

Viaţa noastră este scrisă ca o continuitate de scene dintr-un film. Când filmul ajunge la punctul culminant care este întâlnirea cu înţelepciunea cabalei, frâurile trec pe mâinile noastre şi noi stabilim ritmul. Doar atunci începem să ne reâncarnăm. Fiecare reâncarnare este o treaptă în dezvoltarea spirituală, fiecare reâncarnare ne apropie de Creator.

Modul în care percep realitatea este dictat de intreaga mea experienţă de viaţă. Deci, de unde sa stim că ne lipseşte ceva daca nu am fi avut experienţa noastră anterioara într-un domeniu oarecare.

Nu cele cinci simturi ale nostre ne ofera imaginea adevărata a lumii care ne înconjoară? Ştiinţa a demonstrat deja, cu mult timp in urma, ca nu este asa.. Este clar pentru noi că există nenumărate detalii pe care noi pur şi simplu nu le percepem. Deci la ce suntem noi cu adevarat sensibili?

La fel ca pomul al cărui rădăcini îi dăruiesc viaţa , îi oferă hrana şi puterea pentru trunchi şi ramuri,tot aşa, ceea ce se întâmplă pe lumea noastră, este rezultatul unei cauze a cărei origini se află în lumea spirituală. “Nu exista nici un lucru în această lume,care să nu aibe originea si rădăcina lui în lumea superioară, relaţia dintre ele asemănându-se cu relaţia dintre rădăcină şi ramură.”
( citat din articolul Esenţa ştiinţei cabala)

„Am văzut o lume inversată” - Talmudul Babilonian, Tratatul Pesachim

Ce este realitatea? Cum o percepem noi? Există ea fără noi, sau este o imagine creată în noi, dependentă de calităţile noastre interioare?

Pare evident—realitatea este tot ceea ce vedem în jurul nostru: case, oameni, întregul univers…. Realitatea este ceea ce putem vedea, pipăi, auzi, gusta şi mirosi. Aceasta este realitatea. Oare aşa e?

Zoharul ne învaţă ,că o legatură are valoare numai dacă a fost făcută din intenţie spirituală.Despre prietenie adevarată,în opoziţie cu şederea laolaltă cu „batjocoritorii”.

În cartea Zohar scrie ; „Iată ce bine şi ce plăcut când stau fraţii împreuna” , aceştia sunt prietenii în timp ce stau împreună şi nu se despart unul de altul.
La început ei par ca nişte oameni care se luptă şi care vor să se omoare unul pe celălalt, iar pe urmă se iubesc frăţeşte.