Inainte de a clarifica acest subiect, este important pentru mine sa mentionez ca, desi toti cititorii par sa considere ca este imposibil sa clarificam si sa aducem un astfel de subiect mai aproape de mintea omeneasca, fara a relationa cu abstractul, conceptele filosofice, cum se intampla in asemenea discutii, inca din ziua in care am descoperit intelepciunea Kabalah si m-am dedicat ei, m-am distantat de filosofia abstracta si de toate ramurile acesteia, de la est si de la vest. Tot ce voi scrie in continuare va fi dintr-o perspectiva pur stiintifica, cu precizie si prin mijloace simple de recunoastere a lucrurilor practice, folositoare.
Desi voi mentiona cuvintele lor alaturi, va fi doar pentru a indica diferenta dintre ceea ce poate mintea omeneasca sa admita si ceea ce poate fi inteles folosind conceptele Torei si profetia, care se bazeaza pe fundamente practice (asa cum am aratat in Esenta Intelepciunii Kabbalah).
As vrea, de asemenea, sa clarific termenii corp si suflet asa cum sunt acestea de fapt, caci adevarul si gandul mintii sunt unul si acelasi. Asta pentru ca adevarul este la indemana tuturor, dar numai prin spiritul Torei si prin indepartarea tuturor conceptelor distorsionate care au prins radacina printre oameni. Acestea, inca de la inceput, au fost luate din metode abstracte din care spiritul Sfintei noastre Tora este indepartat.
Exista trei teorii despre corp si suflet.
Toate teoriile raspandite in lume despre corp si suflet pot fi incluse in urmatoarele trei categorii:
1)Teoria credintei
Aceasta teorie sustine ca nu exista nimic in afara de suflet si spirit. Adeptii acestei teorii exprima opinia ca exista entitati spirituale, separate unele de altele prin calitatile lor, si care sunt numite sufletele oamenilor. Aceste suflete exista independent chiar si inainte de a se cobori si incarna in corpuri umane.
Dupa ce corpul moare, moartea nu se extinde peste aceste entitati, pentru ca acestea sunt spirituale.In opinia lor, moartea este o simpla separare intre elementele din care este formata o entitate. Prin urmare ei se refera la faptul ca organismul material este format dintr-un ansamblu de cateva elemente care se vor separa din nou dupa moarte. Dar sufletul, fiind o entitate spirituala , nu se poate dezintegra astfel incat structura sa sa fie afectata. Asadar, sufletul este nemuritorsi exista vesnic.
Dupa aprecierea adeptilor acestei teorii, corpul este un fel de imbracaminte a entitatii spirituale si cu el se imbraca sufletul. Prin intermediul corpului, sufletul isi manifesta puterile sale, calitatile sale si diferitele facultati. Prin acest mod sufletul ofera viata si circulatie corpului si il protejeaza de vatamari. Corpul insusi este fara viata si inert si nu are nimic in afara de materie fara viata si tot asa va ramane si in momentul in care sufletul il va parasi. De asemenea, toate semnele de viata pe care le vedem in corpul uman, nu ar fi decat manifestarile puterilor sufletului.
2)Teoria Dualismului
Aceasta este teoria celor care cred in dualitate (coexistenta a doua principii sau a doua elemente diferite). Potrivit opiniei lor, corpul este o creatie perfecta, independenta, vie, se hraneste si isi furnizeaza singur tot ce are nevoie pentru existenta, se protejeaza singur si nu are nevoie de nici un ajutor al unei entitati spirituale.
Cu toate astea, acest corp nu este considerat ca fiind esenta persoanei. Acest rol este luat de catre sufletul inteligent, care este socotit ca fiind entitate spiritual, precum spun si adeptii primei teorii.
Diferenta dintre cele doua teorii cu privire la corp, se bazeazape dezvoltarea rapida a stiintei, care a descoperit ca natura a fixat in interiorul organismului toate nevoile si cerintele importante ale acestuia, si de aceea activitatea sufletului in corp ramane numai, sa atribuie corpului insusirile, calitatile bune si interesele spirituale. Adica ei cred in ambele teorii simultan, dar totodata afirma ca sufletul este cauza, originea crearii corpului, ceea ce inseamna ca corpul este rezultatul si continuarea sufletului.
3)Teoria negarii
Cercetatorii acestei teorii neaga existenta oricarei realitati spirituale si recunosc doar corporalitatea organismului. Adeptii acestei teorii neaga prezenta a absolut oricarei entitati spirituale, abstracte, in structura corpului uman.
Cu o certitudine incontestabila ei considera ca mintea umana nu este altceva decat un derivat al organismului. Ei descriu corpul ca o masinarie cu cabluri electrice care fac contactul intre organe si creier.
Opinia lor este ca intregul mecanism corporal este activat de stimulenti exteriori care vin in contact cu corpul si sunt transmisi catre creier, sub forma de placere sau durere, iar in funcţie de asta, creierul da comanda unui anumit organ despre modul cum sa actioneze.
Totul este controlat de catre nervi (cabluri) si tendoane, care sunt conectate, potrivit unui program al carui scop este de a evita sursele de durere si de a aspira spre sursele de placere.
Prin acest mod, afirma sustinatorii acestei teorii, se petrece in om, intelegerea oricarei situatii a vietii si reactia fata de ea. Senzatia de inteligenta si logica din mintea noastra, se aseamana cu o fotografie, sau cu o stampila a ceea ce s-a petrecut in interiorul corpului. Avantajul omului fata de restul animalelor, consta in faptul ca tot ceea ce are loc in organism se reflecta in creier, ca o imagine pe care omul o simte si o primeste ca logica si rationala. De aceea, adeptii acestei teorii afirma, ca tot ceea ce percepem, cat si concluziile pe care le tragem, nu sunt altceva decat rezultatul proceselor care se petrec in interiorul corpului. In mod similar, primei teorii, unii dintre adeptii teoriei dualismului sunt de acord cu teoria negarii, cu toate astea ei adauga existenta unei entitati spiritual, eterne numita suflet, care, dupa opinia lor se imbraca in sistemul organismului.
Ei afirma ca sufletul este esenta persoanei, in timp ce organismul serveste doar ca invelis, acesteia.
Astfel se poate descrie, tot ceea ce a fost prezentat pana in ziua de azi, de catre stiintele umane, ca notiune de corp si suflet.
Corp si suflet ca notiuni stiintifice in Intelepciunea Kabbalah
Scopul Stiintei Kabbalah este de a revela Lumea Superioara, celor care o studiaza, in aceeasi masura de claritate si fiabilitate cu care ne dezvaluie stiintele exacte, lumea noastra. Toate cunostintele pe care le avem despre lumea superioara au fost primite de catre cerecetatorii kabbalisti, ca rezultat al experimentelor si cercetarilor, pe ei insisi. De aceea nu exista in Intelepciunea Kabbalah, nici un cuvant care sa se bazeze pe o teorie, ci tot ceea ce este scris in ea este rezultatul unei realizari practice. Este evident faptul ca omul are tot timpul indoieli, si orice concluzie definita de mintea umana ca fiind certa, este pusa si ea, cu timpul, la indoiala. Prin urmare, puterea teoretizarii creste si gasim o concluzie noua, pentru faptele anterioare, iar cu timpul si aceasta concluzie devine evident, concluzia probabila.
Si daca omul intr-adevar este in stare sa gandeasca abstract, el continua sa se deplaseze in acest circuit, toata viaţa lui – certitudinea de ieri se transforma in indoielile de azi, si certitudinea de azi – şi ea - se va transforma maine, in incertitudine, astfel incat certitudinea absoluta poate sa fie valabila doar astazi.
Dezvaluirea si tainuirea
Stiinta moderna a ajuns deja la o intelegere, ca nimic nu este evident in realitate. Teoretizarea si filosofarea au fost interzise in intelepciunea Kabbalah, inca din timpurile antice. Kabbalistii au imparţit stiinta in doua parti: cea dezvaluita si cea tainuita.
Partea dezvaluita a intelepciunii include tot ceea ce cunoastem prin simple realizari, in timpul studiului practic, fara nici o teoretizare, ci doar in functie de concluzii si date reale si experimentate.
Partea tainuita a intelepciunii include cunostintele pe care le-am atins noi insine, sau pe care le-am primit de la surse de incredere, dar intr-o masura insuficienta pentru a le analiza din punct de vedere rational sau constient. De aceea aceasta parte a informatiilor trebuie sa o acceptam temporar ca simpla credinta si sub nici o forma sa nu incercam sa o cercetam, deoarece aceasta cercetare va fi bazata pe teoretizare si nu pe experienta practica
Cu toate astea, denumirile de dezvaluit si tainuit nu ne indica doua tipuri de cunostinte diferite ci ne indica realizarea acestora de catre om. Adica: cunostintele pe care le-a descoperit omul prin experienta sa practica se pot numi cunostinte dezvaluite iar toate cunostintele la al caror grad de realizare (intelegere), inca nu a ajuns, se pot defini ca tainuite.
Din cele mentionate anterior rezulta ca niciodata, in nici o generatie nu a existat vreo persoana care sa nu fi posedat aceste doua parti ale cunoasterii intelepciunii - partea dezvaluita si partea tainuita - in timp ce partea dezvaluita a intelepciunii ii este permis sa o studieze si sa o cerceteze, deoarece are o baza reala pentru aceasta, iar partea tainuita, nici macar nu are voie sa incerce sa o cerceteze, deoarece pentru aceasta parte nu are nici o baza reala de a o cerceta.
Interzicerea folosirii stiintei traditionale (i-reale)
Potrivit celor amintite mai sus, intelepciunea Kabbalah nu permite utilizarea stiintelor traditionale ci doar a cunostintelor care au fost demonstrate in mod practic, adica, cunostinte despre care nu putem avea nici o indoiala in ce priveste certitudinea si adevarul lor.
De aceea, nu putem primi nici o informatie stiintifica despre notiunile de corp si suflet de la teoriile menţionate mai sus, deoarece concluziile acestora sunt bazate pe argumente religioase, sau ale stiintelor materiale. Cunostintele despre corp - suflet, le putem primi drept cunostinte stiintifice, doar pe baza cunostintelor din intelepciunea Kabbalah, deoarece in Kabbalah aceste cunostinte au fost obtinute prin experienta personala, astfel incat, omul nu mai are nici o indoiala privind adevarul lor, astfel de dovezi neputand fi furnizate printr-o alta, oarecare metoda spirituala.
In conformitate cu acestea, avem dreptul de a folosi doar cea de-a treia teorie care se ocupa in exclusivitate de corp - suflet si de toate concluziile care au fost demonstrate prin experienta si nu exista nici o indoiala in ceea ce le priveste.
Kabbalah interzice restul explicatiilor bazate pe logica, ale oricarei teorii.
Observatii critice pentru cea de-a treia teorie.
Cea de-a treia teorie este straina de spiritul omului intelectual, deoarece ea sterge personalitatea si prezinta omul ca pe o masinarie activata de forte externe. De aici rezulta ca omul nu are nici o alegere libera asupra dorintelor sale este controlat in totalitate de puterea naturii si toate activitatile sale le executa fortat. De asemenea, el nu este nici pedepsit, nici rasplatit pentru propriile sale actiuni, deoarece legea recompensa - pedeapsa se aplica doar persoanelor care aleg liber actiunile lor.
Aceasta teorie este respinsa in mod egal atat de religiosi, care cred in recompensa si pedeapsa din partea Creatorului, cat si de catre ateisti.
De aici reiese ca fiecare dintre noi este ca o jucarie in mana naturii, care ne conduce la o destinatie necunoscuta. Prin urmare si cea de-a treia teorie este inacceptabila in aceasta lume.
In conformitate cu a treia teorie, corpul este o masinarie, el nu este esenta adevarata a persoanei, esenta persoanei Eu-l acestuia – este o entitate spirituala vesnica, invizibila si imperceptibila, ascunsa in interiorul corpului.
Dar cum poate activa corpul, aceasta entitate spirituala, daca, in functie de conceptia filosofiei, spiritualul nu are nici un contact cu materialul si in nici un caz nu il poate influenta? De aceea nu exista nici un raspuns in filosofie si metafizica la intrebarile despre suflet.
Concluzii
1 – Tot ceea ce simte omul, simte prin intermediul celor cinci simturi.
Imaginea intreaga este receptata de creierul nostru cu ajutorul celor cinci simturi, este analizata si procesata de catre creierul nostru, comparativ cu imaginile deja cunoscute si este transmisa constientei noastre ca o imagine asupra lumii inconjuratoare si a noua insine.
Ceea ce omul percepe ca fiind corpul sau, sau lumea inconjuratoare este rezultat al senzatiilor primite prin cele cinci simturi.
Nici corpul si nici lumea din jurul nostru nu exista de la sine – ele sunt doar rezultanta a imaginilor create de perceptiile simturilor noastre.
Baal Hasulam scrie Acesta sunt eu, care ma simt solid si de o anumita dimensiune, deoarece simturile mele ma prezinta in acest mod de a fi.
2 - Daca nu am fi avut simturi deloc, nu ne-am fi simtit pe noi insine. Daca am fi avut simturi diferite de ceea ce avem acum, din punct de vedere cantitativ si calitativ, ne-am fi perceput altfel, pe noi si lumea inconjuratoare, potrivit senzatiilor furnizate de aceste, alte simturi.
3 - Tot ceea ce percepem prin cele cinci simturi se numeste aratat, dezvaluit, relevant si bineinteles ca fiecare om releva propria sa masura de informatii, in functie de sensibilitatea si inteligenta sa.
Lucrurile dezvaluite sunt : - lucrurile particulare si individuale.
- lucrurile generale - revelate intregii omeniri, in fiecare etapa de dezvoltare.
4 – Ceea ce inca nu s-a revelat, dar se va revela in viitor, se numeste tainuit, ascuns, mister .
Misterul se imparte in doua categorii:
- Misterul pe care il vom putea descoperi vreodata, in viitor, prin cele cinci simturi.
- Misterul pe care niciodata nu il vom putea descoperi prin aceste cinci simturi ale noastre.
5 – Ceea ce nu putem descoperi prin cele cinci simturi, putem descoperi cu ajutorul celui de-al şaselea simt. Fiecare om poarta in sine o radacina a celui de-al saselea simt, pe care o poate dezvolta. Metoda de dezvoltare a celui de-al saselea simt se numeste Intelepciunea Kabbalah.
De asemenea, si perceptia cu cel de-al saselea simt se poate diviza in doua elemente, fiind asemanatoare cu perceptia corpului si a lumii inconjuratoare prin cele cinci simturi ale noastre :
- Corp - se numeste Suflet.
- Realitatea inconjuratoare – se numeste Lumea Superioara, Lumea de Sus.
Senzatia lumii superioare este perceputa ca fiind eternitate, perfectiune si omnistiinta.