În Cabala- ştiinţa fericirii- fericirea încetează să mai fie un mister. Această noţiune inefabilă poate fi descompusă în părţile componente şi înţeleasă. Şi exact ca e=mc2, există o formulă pentru fericirea permanentă.

“ Repede: gândiţi-vă la ce v-ar face cu adevărat, cu adevărat fericiţi.”

Acesta a fost fraza de început a unui articol de fond din mai, 2007 pus în discuţie în Newsweek, dedicat subiectului fericirii. Cei mai de seamă psihologi, sociologi, biologi şi economişti internaţionali au încercat să răspundă la eterna întrebare: “ Care este secretul fericirii?” sau, mai precis, “ Ce ne trebuie pentru a ne face fericiţi?”

Dolarul este întotdeauna mai verde pe partea cealaltă

“Poate că banii?” au întrebat cercetătorii. “Dacă aş avea bani”, pretinde fantezistul fericirii tipice, “ aş putea avea, or aş putea face orice mi-aş dori: să călătoresc în jurul lumii, să-mi cumpăr orice mi-aş dori, aş fi independent şi aş face ce vreau cu viaţa mea…Pe scurt, dacă am bani sunt şi fericit, nu-i aşa?”

Surprinzător (sau nu), multe studii recente arată că de îndată ce avem îndeajuns pentru satisfacerea nevoilor primare, banii încetează să ne mai facă fericiţi. Un studiu celebru arăta că inclusiv câştigătorii la loterie care au fost foarte, foarte fericiţi când au câştigat, curând după aceea şi-au pierdut euforia. După un timp, starea lor de spirit era exact la fel cu cea pe care o avuseseră înainte de marele câştig.

În fond, îndată ce avem mai mulţi bani decât am avea nevoie pentru nevoile primare, putinţa de a ne bucura de ei este umbrită de întrebări ca, “ Ţin eu pasul cu vecinii mei?”, pentru că indiferent cât de mult câştigăm, parcă întotdeauna dolarul vecinului e cu o nuanţă sau două mai verde.

Economia Fericirii

Dar în ceea ce priveşte timpul liber? Dacă am fi lucrat mai puţin şi ne-am fi odihnit mai mult, am mai fi tânjit după fericire?

Cercetătorii fericirii resping categoric şi această ipoteză. În “Harta lumii a fericirii”, publicată recent de şcola de psihologie a Universităţii Leicester din Anglia, Statele Unite cu greu se află…o! pe locul 23, în timp ce Franţa vacanţelor se clatină undeva în spatele locului 62.

Unul câte unul, cercetătorii fericirii revocă cele mai obişnuite teorii despre drumul spre fericire. Ei concluzionează că în toată fuga asta lungă, lucruri ca o cariară de succes, un mariaj fericit şi chiar o sănătate bună nu ne vor face fericiţi.

Deci, ce ne-ar face fericiţi? Aceasta este exact întrebarea care i-a lăsat muţi pe cercetători. Într-un fel, este mult mai uşor să identifici factorii care nu ne fac fericiţi, decât să oferi o formulă practică pentru fericirea adevărată.

“Fericirea este pretutindeni- in lista best-seller-urilor, în minţile oamenilor politici, în fruntea şi în centrul economiştilor-şi cu toate astea ne scapă printre degete,” concluzionează Rana Foroohar, scriitor economic senior la Newsweek.

Deci cum să punem stăpânire pe acea fericire trecătoare?

Mecanica Fericirii

Pentru a sparge codul fericirii, trebuie să începem prin a realiza cine suntem cu adevărat, care este natura noastră. Şi aceasta este foarte simplu: noi suntem dorinţa de a fi fericiţi. Cu alte cuvinte, noi toţi vrem să primim plăcere, să ne bucurăm, sau, aşa cum o numeşte Cabala, noi suntem “dorinţa de a primi”.

“…Dorinţa de a primi plăcere constituie întreaga materie o Creaţiei, de la începuturi până la sfârşit…toate tipurile, fără număr, de creaturi şi varietăţile lor nu sunt decât măsuri şi valori modificate ale dorinţei de a primi.”

Cabalistul Yehuda Ashlag (Baal Hasulam),“Prefaţă la Înţelepciunea Cabalei”

Poate că asta vă sună familiar. Dar natura noastră, dorinţa de a primi, este mult mai sofisticată decât am crede. Nu este ca o dorinţă constantă care ne împinge să găsim fericirea. Această dorinţă de a primi de fapt motivează tot ceea ce facem noi, până şi în cele mai mici lucruri pe care le facem şi chiar orice gând am avea.

Dorinţa de a primi caută satisfacţie în fiece moment şi se asigură că nu vom găsi odihna până când nu îi împlinim cererea. Ea ne determină constant şi cum ne simţim: dacă o mulţumim, suntem fericiţi, ne simţim bine, viaţa e un cântec; dacă nu, noi devenim frustraţi, furioşi, depresivi şi chiar violenţi sau sinucigaşi.

Probabil că deja aţi ghicit asta. Dar lucrul pe cera îl scăpăm mereu din vedere- şi cheia de a descifra codul fericirii- este că odată ce “dorinţa de a primi” este umplută, plăcerea pe cere o simţim dispare.

Marele autor irlandez, Oscar Wilde, cu siguranţă ştia despre asta când a scris, “ În această lume nu sunt decât două tragedii. Una e ca cineva să nu primească ce-şi doreşte, iar cealaltă este să primească. Ultima este cea mai rea; ultima este chiar o tragedie.”

Cabala explică mecanica procesului: iniţial, noi vrem ceva şi facem eforturi să obţinem. În momentul în care obţinem ceea ce dorim cu fervoare, noi simţim plăcere, bucurie şi încântare. Ori, pe limba Cabalei, prima întâlnire între dorinţă şi împlinirea ei este culmea plăcerii.

Până aici toate bune- dar procesul nu s-a terminat încă. În momentul în care primim ce ne dorim, dorinţa se potoleşte. Cu alte cuvinte, noi, gradual, ne oprim să vrem ce am obţinut şi, ca urmare, plăcerea noastră începe să pălească…până când dispare complet.

De exemplu, ştii cum e când iţi este cu adevărat foame: ai putea să mănânci o bucată de carne atât de mare de nici nu poţi spune cât (vegetarienii: consideraţi că e vorba de o bucată de tofu). Dar ce se întâmplă când vă apucaţi să mâncaţi?

Prima îmbucătură e un adevărat extaz, iar a doua este o minunăţie. Următoarea este bună, iar următoarea îmbucătură este…ok, iar următoarea este…ce-o fi. Şi următoarea este: “nu încă o îmbucătură, că mi se face rău…”

Şi aceasta se întâmplă cu toate lucrurile, nu numai cu mâncarea. Putem să petrecem ani întregi visând la o maşină sport imaginară şi când, într-un sfârşit, o obţinem, suntem emoţionaţi- ei, cel puţin pentru câteva ore sau zile. Dar curând observăm că ne bucurăm din ce în ce mai puţin până când nu ne mai încântă deloc. Şi apoi, de câte ori ne uităm la maşină, singurul lucru pe care-l vom simţi va fi împrumutul gigantic pe care-l avem de returnat în următorii zece ani!

Profesorul de economie Richard Easterlin de la Universitatea din California de Sud, un pionier al cercetărilor despre fericire, numeşte acest fenomen “ adaptare hedonistă”, care înseamnă, “ Noi obţinem o maşină nouă şi ne obşnuim cu acest lucru. Obţinem haine noi şi ne obişnuim din nou. Ne adaptăm foarte repede la plăcerile pe care le obţinem…”

Dar nu poate fi sfârşitul poveştii, nu-i aşa? La urma urmei, chiar şi aşa cum l-am descris aici, noi toţi tot tânjim după plăceri permanente. Ne-a plasat Natura în acest cerc vicios pentru a rămâne nefericiţi pentru totdeauna?

Formula (secretă) a Fericiri

Din fericire, Cabala explică că natura nu este crudă defel; de fapt, singura ei dorinţă este să ne aducă fericirea pe care o căutăm. Dacă aspiraţia noastră spre fericire nu ar fi fost să se realizeze, nu am fi avut-o de la început. Scopul Naturii este de a ne lăsa să obţinem singuri o senzaţie de desăvârşire şi de totală fericire- nu “un fel de” fericire sau “în cel mai mare timp” tip de fericire, ci acel tip care este absolut, perfect şi etern.

Şi suntem, de fapt, mai aproape de ea decât ne-am putea imagina. De fapt, direcţia recentă a cercetărilor despre fericire şi realizarea crescândă a noastră că nu suntem niciodată satisfăcuţi ne-a adus de fapt mai aproape de adevărata fericire. Începem să identificăm modelul: fericirea n-are nimic de-a face cu cât de mulţi bani câştigăm sau cu cât de bun este mariajul nostru- de fapt, nu are nimic de-a face cu niciun fel de plăcere pe care încercăm s-o obţinem. Începem să descoperim faptul fundamental că fericirea poate fi simţită doar utilizând un principiu al plăcerii diferit.

În acest punct, Cabala ne ajută să rezolvăm problema fericirii de la rădăcina sa. Am explicat deja de ce nu simţim niciodată o plăcere durabilă pentru nimic: pentru că în minutul în care plăcerea întâlneşte dorinţa, dorinţa se neutralizează. Şi, de vreme ce dorinţa noastră este neutralizată, nu mai putem să ne bucurăm de plăcere.

Deci, secretul fericirii, explică Cabala, este de a adăuga un alt ingredient acestui proces, un ingredient al “intenţiei”. Asta înseamnă ca noi continuăm să simţim ca înainte, numai că îi dăm o altă turnură dorinţei noastre: o direcţionăm în afară, ca şi cum am da-o altcuiva. Cu alte cuvinte, această intenţie schimbă dorinţa noastră într-un “coridor” pentru plăcere. Astfel, plăcerea pe care o simţim nu se va opri; va continua să meargă prin dorinţa noastră, urmând intenţia noastră. Şi dorinţa nostră va fi capabilă să primească continuu, fără a se stinge.

Şi aceasta este formula pentru plăcerea nesfârşită, sau pentru fericirea permanentă. Când o persoană aplică aceată formulă, ea trece de fapt printr-o tranziţie profundă şi începe să simtă feluri diferite de plăceri. Cabala le numeşte “spirituale” şi cu siguranţă sunt fără sfârşit.

În concluzie- Un scurt rezumat

Este ceea ce simţim când ne umplem “ dorinţa de a primi”.

De ce trece?

Pentru că plăcerea ne neutralizează dorinţa şi fără dorinţă nu putem simţi plăcere.

Care este formula pentru a simţi fericirea fără sfârşit?

Adăugând o “intenţie de a da” la “dorinţa de a primi”, aşa încât plăcerea să curgă continuu prin dorinţa noastră, la nesfârşit.

Adevărată fericire e chiar lângă noi, aşteptându-ne pe noi să învăţăm cum să o simţim, cum să adăugăm o intenţie dorinţei noastre. Studiind Cabala, noi căpătăm această nouă şi spirituală intenţie şi începem să primim în felul în care Natura o vrea- perfect. De aceea “Kabbalah” înseamnă în ebraică “recepţie”- este înţelepciunea care ne învaţă cum să primim.