În cartea Zohar scrie ; „Iată ce bine şi ce plăcut când stau fraţii împreuna” , aceştia sunt prietenii în timp ce stau împreună şi nu se despart unul de altul.
La început ei par ca nişte oameni care se luptă şi care vor să se omoare unul pe celălalt, iar pe urmă se iubesc frăţeşte.

Iar Creatorul, ce spune despre ei ?
“ Hine ma tov umanaim şevet ahim gam iahad”
“Iată ce bine şi ce plăcut când stau fraţii (de asemenea) împreună”
Cuvântul de asemenea  vine ca să îi includă cu Divinitatea. Şi nu numai atât, ci Creatorul ascultă cuvintele lor, se bucură şi e fericit de ei.

Zohar, pericopa Aharei mot, aliniatul 64-65

“Iată ce bine şi ce plăcut când stau fraţii împreună”  este unul dintre veresetele cele mai frumoase şi mai emoţionante din Psalmi.
Rabi Şimon Bar Iohai (Raşbi), ne învaţă că acest verset, care cu timpul a devenit un cântec cunoscut, se ocupă în întregime de iubirea adevărată dintre oamenii care vor sa ajungă la spiritualitate.
De fapt, toate cărţile de cabala şi cartea Zohar în special descriu relaţiile de iubire şi dăruire care există între suflete.
Pentru a înţelege ce este scris în Zohar, este important să ştim că această carte nu se ocupă de puteri abstracte care acţionează acolo undeva....ci  ea vorbeşte despre noi. Raşbi ne explică cum trebuie să fie relaţia dintre noi ca prieteni uniţi şi ca un singur popor.

Legături de iubire

“Fraţii” despre care vorbeşte cartea Zohar sunt “prietenii” , adică oameni simpli ca mine şi ca tine care au hotărât să se unească între ei  datorită unui singur scop comun – de a obţine lumea spirituală.
Ei înţeleg ca pentru a ajunge la simţirea spirituală care se numeşte “stau fraţii împreună” , ei vor trebui sa depăşească socotelile lor egoiste şi să se iubească unul pe altul.  Zoharul spune, ca aceşti prieteni nu se mai despart ,pentru că au o dorinţă comună. Ei doresc să ajungă la spiritualitate şi să cunoască realitatea superioară în care există numai iubire şi unitate.
Pe parcursul drumului spiritual pe care îl trec toţi prietenii împreună, fiecare îsi vede prietenii ca pe nişte persoane importante în viaţa lui.
El ştie că doar cu ajutorul lor poate depăşii egoismul care este îmbibat în el, si să se înalţe la gradul iubirii.
La sfârşitul drumului, când omul ajunge la acest grad spiritual înalt, in care este conectat cu prietenii prin iubire, el reuşeşte prin această legătură să-l descopere pe Creator.

Iată ce bine şi ce plăcut cănd stau fratii (de asemenea) împreună

Rabi Şimon Bar Iohai, ne povesteşte că la începutul drumului spiritual, acei prieteni se aseamăna cu “oameni care se luptă şi care vor să se omoare unul pe altul”
În înţelepciunea cabalei spiritual se numeşte viaţă.
Cel care refuză să depăşească socotelile egoiste ale lui ,este comparat cu un „om care vrea să-şi omoare prietenii”, deoarece el îi împiedică să obţină spiritualitatea – viaţa.

Însă Zoharul ne învaţă că şi aceste situţii sunt socotite ca “iată ce bine şi ce plăcut ” pentru că ele constituie o etapă importantă în drumul spiritual.
În această etapă prietenii încă nu şi-au depăşit egoismul  şi simt că încă nu au ajuns la starea perfectă.  Cu toate astea , prietenii simt o mare bucurie stând împreună, ei se unesc într-un un scop comun şi au speranţa de a depăşi socotelile personale, pentru a ajunge împreună la iubire.
Versetul “iată ce bine şi ce plăcut” se referă la scopul vieţii care este de a ajunge la iubirea şi la conexiunea spirituală.

Pe scaunul batjocoritorilor nu te aşeza

În versetul “stau fraţii (deasemenea) împreună” , cuvântul “deasemenea” simbolizează Divinitatea.
Zoharul ne povesteşte că Divinitatea este totalitatea de suflete care doresc să se înalţe împreună la cunoaşterea lumii superioare. Când noi ne unim şi dorim să-l descoperim în legătura dintre noi pe Creator, această conexiune se numeşte Şhina – Divinitate.
Adăugarea cuvântului “deasemenea” , indică faptul că dacă vom ajunge la iubire între noi şi ne vom unii într-adevăr, atunci şi egoismul care ne desparte acum, se va alătura şi el la noua atmosferă de iubire care va fi între noi , adică, socotelile personale nu ne vor mai deranja să ajungem la spiritualitate.
Însă pentru a ajunge la asta , noi trebuie să fim în situaţia îm care legătura dintre noi să fie doar din intenţie spirituală.

De aceea au accentuat marii cabalişti, că legătura dintre noi , trebuie să ia naştere doar din intenţia de a ajunge la o conexiune cu Creatorul, adică să ajungem la însuşirea iubirii şi a dăruirii.
Doar atunci se numeşte că “stau fraţii împreună”, împreună cu Creatorul.

Cabaliştii au mai spus că şi studiul cabalei trrebuie să provină din aceeiaşi intenţie.  Dar dacă oamenii învaţă cabala şi vor să se unească fără intenţia de a obţine scopul spiritual, această situaţie se numeşte în limbajul cabalistic „scaunul batjocoritorilor”.
Această diferenţă este atât de importantă, încăt Regele David a ales să înceapă psalmii cu cuvintele : “Ferice de omul care nu se duce la sfatul celor răi”şi continuă cu cuvitele”si nu se aşează pe scaunul celor batjocoritori”.

Pentru a putea cu toţii să stăm împreună ca fraţii, trebuie să ne ajutăm de drumul pe care ni l-au asfaltat marii cabalişti. Cu ajutorul înţelepciunii cabalei putem învăţa cum să ne unim într-o legătură bazată pe iubire şi să ajungem ca “Un singur om cu o singură inimă” la conexiunea mult dorită cu Creatorul

Hine ma tov uma naim şevet ahim gam iahad
Iată ce bine şi ce plăcut când stau fraţii deasemenea împreună.