Modul în care percep realitatea este dictat de intreaga mea experienţă de viaţă. Deci, de unde sa stim că ne lipseşte ceva daca nu am fi avut experienţa noastră anterioara într-un domeniu oarecare.

Nu cele cinci simturi ale nostre ne ofera imaginea adevărata a lumii care ne înconjoară? Ştiinţa a demonstrat deja, cu mult timp in urma, ca nu este asa.. Este clar pentru noi că există nenumărate detalii pe care noi pur şi simplu nu le percepem. Deci la ce suntem noi cu adevarat sensibili?

Fiecare avem propriul nostru sistem de interpretare a realităţii.
Mai întâi, să ne amintim cum lucreaza cele cinci simturi ale noastre. Auzul spre exemplu. S-ar părea că undele sonore intră in urechile noastre, iar noi le interpretam în creierul nostru. Dar, de fapt, asta e foarte departe de adevar.

Când un val de sunet se indreapta catre urechile noastre, sunetul se opreste in timpan. Acest contact creează vibraţii, care sunt transformate în semnale electrice, trimise apoi către creier. Ulterior, creierul nostru interpretează aceste semnale si ne face să credem că am auzit ceva din afara.

Ochii noştri lucreaza in acelaşi mod. Lumina, niciodată nu intră de fapt în creier, ci este oprita de către retină, un fel de ecran in interiorul globului ocular. Retina transformă lumina în semnale electrice şi le transmite la creier prin intermediul nervului optic. Creierul nostru are capacitatea de a crea o imagine, şi, din nou, noi credem ca vedem ceva care este în afara noastra.

Dacă urmarim cu atentie acest proces vom observa ca poza care este pictata in creierul nostru este în întregime propria interpretare a stimulilor externi, şi nu a realitatii externe. Deci, cum sa ştim daca interpretarea este fidela realitatii ?

Nu contează ce vom percepe de la cele cinci simţuri ale noastre, noi credem ca realitatea este lumea pe care ne-o prezinta creierul nostru. Dar aceasta este, pur şi simplu, o interpretare a datelor pe care le-am colectat.

Tot ce putem spune ca este adevărat, este numai atunci când percepem un singur obiect "un copac", este un copac pentru că-l vom interpreta in acest fel. Acelaşi lucru este valabil pentru case, şi persoane. Intreaga noastra realitate nu există decât în functie de noi, ca în cazul unui film derulat în mintea noastră.

Punctul de vedere kabbalistic este, că întreaga realitate există în noi. Si mai mult de atat, intreaga varietate de minerale, plante, animale, pana si oamenii din jurul nostru. Kabbala spune ca o singura creatura a fost zamislita. Singura diferenţă între noi şi Kabbalisti este în modul în care ne percepem ca singura, unica, creatura.

În timp ce Kabbala vede un singur, suflet - sufletul colectiv, format din mai multe piese interconectate, noi vom vedea şi lumea din jurul nostru, completat cu alte fiinţe. Singurul lucru lipsă în percepţia noastră este de fapt ceea ce conecteaza aceste piese, "adezivul", care leagă piesele pentru a forma o entitate.

Acum, să ne oprim la Kabbala pentru un moment: în cazul în care credeţi că tot ce este in noi si tot ceea ce rămâne in afara noastra este unul si acelas lucru - un intreg, o singura entitate, atunci inseamna ca există si doar o singura creatura. În acesta viziune, toate celelalte nu mai sunt separate de tine; ele sunt toate piesele din tine.

Această entitate unică, sufletul unic este descris in Kabbala dupa o experienta mai profundă, fundamentala si depaseste nivelul de realitate, superficiala noastra sensibilitate. Pur şi simplu putem spune: toţi suntem conectaţi, dar noi nu simtim asta.

Înţelepciunea Cabalei deţine cheia pentru noi de a recupera percepţia pierduta, aceea de unicitate si vesnicie a sufletului. După ce vom avea această revenire, integrantă conştientizare, nu numai că viaţa noastră în această lume va fi paşnică, dar vom recunoaste, de asemenea, marea putere a Creatorului Unic care ne-a creat iniţial pe noi - un singur om şi că acum ne conecteaza.