Contrar credinţei din rândul poporului, schimbarea corpului dintr-o perioadă a vieţii într-alta, nu este socotită ca reâncarnare a sufletului.

Viaţa noastră este scrisă ca o continuitate de scene dintr-un film. Când filmul ajunge la punctul culminant care este întâlnirea cu înţelepciunea cabalei, frâurile trec pe mâinile noastre şi noi stabilim ritmul. Doar atunci începem să ne reâncarnăm. Fiecare reâncarnare este o treaptă în dezvoltarea spirituală, fiecare reâncarnare ne apropie de Creator.

Una dintre cele mai misterioase legende din cartea cărţilor, cartea de Zohar, ne destăinuie secretele cele mai tăinuite ale universului : ce se întâmplă cu noi după moarte, din momentul în care am închis ochii, încotro se rostogoleşte sufletul nostru şi ce înseamnă reâncarnarea sufletului potrivit înţelepciunii cabalei.

Lucrurile care le vedem de acolo nu le vedem de aici

Vino să vezi ce scrie: “Dacă nu ştii tu,cea mai frumoasă dintre femei” Cel sfânt şi binecuvântat îi spune sufletului, dacă ai venit şi nu te-ai uitat în înţelepciune înainte de a veni aici, şi nu ştii secretele lumilor de sus, “ieşi”, nu meriţi să intri aici fără cunoştinţe... adică întoarce-te a doua oară pe lumea asta.”

Zohar nou, Cântarea Cântărilor

Cabaliştii, cercetătorii realităţii, nu s-au “întors” din moarte pentru a ne povestii ce se întâmplă acolo, ci au experimentat în acelaşi timp şi lumea noastră cât şi lumea spirituală. Lucru cel mai surprinzător este că ei au decis că nu trebuie să murim pentru a cunoaşte “lumea cealaltă”, ci este posibil şi deasemenea trebuie să ajungem la această simţire fiind încă în viaţă. Cabaliştii ne-au lăsat metoda care face posibil oricăruia dintre noi să ajungă la aceleaşi realizări şi revelări minunate pe care ei le-au experimentat. Pentru a înţelege aceste lucruri, trebuie mai întâi să explicăm ce înseamnă viaţa, ce este moartea, şi să înlăturăm misterul care învăluie acest subiect al reâncarnării sufletelor.

Roata schimbării formei

“La început vă voi recomanda opinia înţelepţilor...nu există aici, in lumea noastră suflete prin reânoirea corpurilor, ci doar o anumită sumă de suflete, care vin şi se rostogolesc pe roata schimbării de formă...şi în funcţie de asta se disting toate generaţiile, de la începutul creaţiei până la corectarea finală ca o singură generaţie, care şi-a continuat viaţa câteva mii de ani, pâna s-a dezvoltat şi a ajuns la corectare.”

Rav. Iehuda Aşlag, articolul “Pacea”

Cărţile de cabala au fost compuse de catre oameni care şi-au trăit viaţa în această lume la fel ca noi, dar într-o anumita fază a vieţii ei au întâlnit metoda de obţinere a spiritualităţii, prin mijlocul căreia s-au înălţat la simţirea unei realităţi mai înalte. Pe această treaptă spirituală li s-au revelat secretele facerii lumii şi ei au experimentat o realitate care se află dincolo de limitele timpului, a materiei, a vieţii şi a morţii. Ei au văzut circuitul vieţii ca pe un proces de continuă dezvoltare spirituală, compus dintr-o serie de etape care are un singur scop: şi anume să-l transfere pe om împreună cu toată omenirea la simţirea vieţii veşnice şi perfecte.

În acest proces omul trece dintr-o treaptă spirituală la alta, şi fiecare din aceste trepte se numesc reâncarnări. Aceasta este singura semnificaţie potrivit cabalei a noţiunii de “reâncarnare a sufletelor”.

De la o viaţă la alta, de la o voinţă la alta

Cabala ne spune că fiecare dintre noi vine pe lumea asta cu un “pachet” de voinţe, un fel de încărcătură genetică spirituală. La fel cum omul se naşte cu o colecţie de gene specifice doar lui, care îi modelează personalitatea şi îi dă calităţi şi capacităţi,aşa şi încărcătura pe care am primit-o este baza dezvoltării noastră spirituale.

Această bază, ea este şi cea care decide punctul nostru de vedere despre viată şi modelează nu numai modul în care vom experimenta simţuri şi gânduri, ci este chiar şi procesul evenimentelor care ne aşteaptă. Pentru a ne dezvolta şi înainta spre nivelul spiritual cel mai înalt, şi pentru a începe procesul pentru care am fost creeaţi, fiecare dintre noi trebuie să trecem ca o pregătire pentru aceasta, printr-o serie de perioade de viaţă.

În fiecare perioadă de acest fel, omul acumulează dorinţe pe care le va dezvolta treptat de la o perioadă de viaţă la alta. În momentul în care î-şi va realiza dorinţele în perioada curentă de viaţă, el va înceta să mai simtă lumea aceasta.Acest lucru noi îl numim:moarte.

Astfel înaintează omul pe axa dezvoltării de la o durată de viaţă la alta, de la o voinţă la alta, pâna la punctul de cotitură. În acest punct se naşte în om o voinţă nouă care îl îndreaptă spre obţinerea realităţii spirituale. Această dorinţă spirituală nouă se numeşte : sufletul. De aici înainte sufletul va începe să se dezvolte pe trepte şi scări spirituale. Numai de la acest punct noi începem să tratăm ceea ce omul trece ca reâncarnare, deoarece reâncarnarea potrivit cabalei este legată doar de dezvoltarea spirituală a omului.

Contrar credinţei din rândul poporului, schimbarea corpului dintr-o perioadă a vieţii într-alta, nu este socotită ca reâncarnare a sufletului.

Codul genetic al realităţii

Cabaliştii care au trecut acest proces şi au ajuns în vârful scării spirituale, ne povestesc că toată realitatea este pusă în mişcare de către un imens mecanism spiritual. Acesta este un sistem complex care conduce lumile materiale şi pe cele spirituale cu tot ceea ce există în ele.

Închipuiţi-vă un imens rezervor de informaţii care conţine informaţii despre tot ceea ce a fost şi va urma să fie, despre tot ceea ce am trecut şi tot ceea ce ne aşteaptă. În acest mecanism sunt înregistrate toate procesele vieţii şi lângă ele toate lumile spirituale şi sufletele. Cabaliştii au numit acest cod genetic al realităţii reşimo (date, liste). Reşimo este ADN-ul spiritual, gena spirituală a noastră, şi ea este responsabilă să treacă întreaga creaţie printr-un proces de dezvoltare la urma căruia fiecare dintre noi va trăi în armonie totală şi în echilibru cu puterea superioară.

Ne scriem scenariul vieţii

Reşimo, se află în fiecare dintre noi şi ne acţionează cu o mână invizibilă decursul vieţii noastre materiale şi mai mult de atât – dezvoltarea noastră spirituală. El ne trece dintr-o stare într-alta, ca un proiector cinematografic care proiectează în viaţa noastră o serie de imagini în care ; râdem, suntem trişti, creştem, ne îndrăgostim,reuşim, ne supărăm, învăţăm, facem sport, înfiinţăm o familie...

Această serie de imagini care reuşeşte să ne surprindă de fiecare dată din nou, o numim “viaţa noastră” .

Într+o anumită fază, ritmul de schimbare al imaginilor devine mai lent...noi îmbătrânim, şi în faţa ochilor noştrii rulează ultimele imagini ale vieţii noastre. Într-un anumit punct, proiectorul se opreşte şi ecranul se întunecă la fel ca la un film care se întrerupe deodată.

Această stare noi o numim “moarte”.

Proiectorul se aprinde imediat, apare o nouă serie de imagini şi noi trecem la următorul reşimo , la următoarea perioadă de viaţă. Filmul vieţii noastre porneşte din nou la drum.

Tot ce am adunat, am văzut, am învăţat şi am obţinut pe lumea asta se transformă în calităţi şi înclinări cu care ne vom naşte în noua perioadă de viaţă. Noi ne naştem cu un nou “pachet de calităţi” , doar că de data asta situaţiile şi evenimentele în faţa cărora vom sta, devin mai complicate şi ne cer o confruntare mai profundă şi mai serioasă.

Reşimo cel nou, ne va convoca o nouă serie de situaţii care vor fi potrivite special dezvoltării pe care o vom trece în perioada de viaţă prezentă. El ne stabileşte fiecăruia în parte cât timp vom trăii, în ce familie ne vom naşte ş ice vom experimenta în viaţa noastră. Însă după cum am spus , acest mecanism spiritual nu progresează în mod întâmplător ci este programat până la cele mai mici detalii pentru a ne adduce la realizarea scopului vieţii. El ne dezvoltă de la o dorinţă la alta, până ajungem la dorinţa cea mai dezvoltată dintre toate dorinţele pe care le-am experimentat – dorinţa pentru spiritualitate.

Numai în momentul în care această dorinţă se va trezi în noi, vom începe procesul reâncarnărilor despre care au vorbit cabaliştii.

Ultima reâncarnare

Trezirea dorinţei pentru spiritualitate se numeşte în cabala trezirea sufletului.

Aici pentru prima dată ni se dă şansa să începem dezvoltarea spirituală. Până acum reşimo a fost realizat doar la nivelul material şi ne-a condus prin perioade de viaţă schimbătoare. Viaţa nostră a decurs regulat şi fără o reuşită reală, o semnificaţie specială sau o explicaţie a existenţei noastre. Iar procesul spiritual de reâncarnare încă nu a început pentru noi. Dar, acum noi ne aflăm într-un nou punct, în care cu toţii suntem deja pregătiţi pentru începutul dezvoltării sufletului.

Adevărata dezvoltare a reşimo ,dezvoltarea sufletului nostrum va începe cu întâlnirea metodei care ne povesteşte despre reâncarnările în lumea spirituală. Această metodă este înţelepciunea cabalei.

Din acest punct înainte, dezvoltarea lui reşimo şi accelerarea lui depend doar de om, de alegerea lui. Când întâlnim înţelepciunea cabalei, avem posibilitatea de a introduce în viaţa noastră, unicul mijloc care să dezvolte reşimo dintr-o reâncarnare într-alta, pe un nivel diferit faţă de cel pe care l-am cunoscut până acum.

Puterea spirituală pe care o vom atrage prin citirea cărţilor originale de cabala, ea este cea care ne va aduce la simţirea realităţii adevărate.

Nu vom mai vedea imagini fictive care să fie proiectate în viaţa noastră , ci vom experimenta o realitate adevărată care se va dezvălui în faţa ochilor noştrii în toată splendoarea şi profunzimea ei.

Treptele spirituale pe care un cabalist le experimentează, schimbă tot drumul prin care percepe realitatea. El începe să descopere puterile sublime care operează în lumea noastră şi înţelege cauzele la tot ce se întâmplă.

Înţelepciunea cabalei este singurul mijloc care îi face posibil unui cabalist să înceapă procesul de reâncarnare al sufletului său, adică să schimbe nivele şi situaţii spirituale fără să trebuiască să sfârşească viaţa lui fizică. Fiecare schimbare de stare spirituală este socotită ca o reâncarnare. Fiecare reâncarnare îl apropie de echilibrul absolut cu puterea superioară, cu Creatorul.

Pe parcursul muncii sale spirituale, cabalistul începe să se identifice cu puterea spirituală şi în parallel se îndepărtează de concepţia că lumea noastră este singura lume care există.

El începe să simtă lumea spirituală ca pe o lume adevărată, iar viaţa în corpul fizic ca pe o viaţă falsă.

O dată cu realizarea treptelor spirituale pe care trebuie să le treacă, cabalistul simte puterea superioară cu sufletul său, şi are privilegiul de a experimenta împreună cu aceasta o legătură adevărată. În această fază el ajunge la vârful realizării de reşimo ,la treapta spirituală cea mai înaltă în care simte viaţa lui ca fiind perfectă şi veşnică. Dar când un cabalist atinge această treaptă el nu va trebui să se întoarcă din nou pe această lume.

Schimbă bluza veche cu cea nouă

Dacă-i aşa, atunci cabalistul trăieşte veşnic ? Doar noi ştim că la fel ca toţi oamenii ,şi cabaliştii mor. Dacă-I aşa, se pune întrebarea. Despre ce sentiment vorbim exact ?

Aici e locul să explicăm că atunci când cabaliştii vorbesc despre viaţa veşnică, ei nu se referă la existenţa în corpul fizic. Intenţia lor este că sufletul cabalistului care s-a înălţat în lumea spirituală, încă în parcursul vieţii lui, el (sufletul) este acela care continuă să existe veşnic. Pe de altă parte,corpul lui fizic îşi sfârşeşte existenţa pe această lume ca orice alt om.

Între aceste două lucruri nu există nici o contradicţie şi de aceea simţirea vieţii de către un cabalist nu se termină o dată cu moartea fizică.

Unul dintre cei mai mari cabalişti ai generaţiei noastre, Rav. Baruh Şalom Halevi Aşlag (haRABAŞ), a povestit despre simţirea cabalistului care ajunge la realizarea de reşimot şi obţine lumea spirituală. El a descries pentru noi experienţa sa şi ne-a spus că viaţa unui cabalist se sfârşeşte pe lumea noastră în momentul în care nu mai este necesar acelei generaţii. Dar sufletul său continuă să existe în lumea spirituală veşnic şi plin de iubire la fel ca puterea superioară pe care o realizează.

Rabaş a povestit cum simte un cabalist trecerea dintr-o perioadă de viaţă într-alta atât timp cât încă nu a ajuns în vârful scării spirituale, pe treapta cea mai înaltă. El a asemănat această trecere cu ceea ce simte un om “care schimbă bluza veche cu cea nouă”. Rabaş a explicat că cel care a obţinut deja spiritualitatea, simte conecţiunea lui cu puterea superioară şi veşnică, ca pe lucrul cel mai important. Această simţire a realităţii ca veşnică şi absolută, devine principala existenţă pe care o experimentează ,iar viaţa lui în corpul fiyic,o simte cabalistul ca pe o bluză pe care trebuie s-o îmbrace. O dată cu moartea ,el dezbracă bluza cea veche şi o schimbă cu una nouă, în următoarea perioadă de viaţă. Aşadar, cabalistul îşi continuă munca sa spirituală din acelaşi punct în care a încetat în perioada vieţilor trecute.

Lumina de la capătul tunelului

“Şi iată că aceasta este o obligaţie absolută, pusă pe întregul Israel, fie cine o fi,să se ocupe de interiorul Torei, şi de secretele ei, căci fara acest lucru nu se va completa în om intenţia creaţiei. Şi din acest motiv noi ne reâncarnăm. O generaţie pleacă şi alta vine, până în generaţia noastră în care au rămas resturi de suflete care încă nu au completat intenţia creaţiei deoarece nu au obţinut în generaţiile trecute secretele Torei”

Cabaliştii au descris viaţa noastră ca o continuitate de evenimente al cărui punct culminant are loc, în momentul în care ne întâlnim cu înţelepciunea cabalei. În acest punct se deschide înaintea noastră şansa de aur, să ieşim în sfârşit din drumul înfundat în care ne-am petrecut viaţa noastră de-a lungul generaţiilor.

Înţelepciunea cabalei ne dă puterea de a sparge circuitul de rutină în care ne aflăm. Trecem dintr-o perioadă a vieţii într-alta fără să înţelegem de ce murim...şi mult mai mult...de ce trăim.

Dar acum putem începe însfârşit reâncarnările spirituale, putem pornii într-o călătorie nouă plină de viaţă şi speranţă spre perfecţiune.

Toate întâmplările pe care le-am experimentat în viaţa prezentă şi în toate vieţile trecute, primesc deodată o însemnătate pozitivă şi plăcută.

Noi înţelegem scopul pentru care am venit pe lumea asta, şi trăim în conexiune veşnică cu puterea superioară, puterea iubiri.

Deci când vom înainta spre perfecţiunea spirituală, nu va mai fi nevoie să ne întoarcem iar şi iar pe această lume, nu ne vom mai teme de moarte deoarece am ales deja viaţa.