“Au spus , sunt şase sute de mii de suflete , şi fiecare suflet se împarte în câteva scântei. Şi trebuie să înţelegem, cum este posibil ca ceea ce este spiritual să fie împărţit, căci de la început a fost creat doar un singur suflet – sufletul primului om“ (cartea Fructul Înţelepciuni partea a III-a )

În articolul său, “Sase sute de mii de suflete”, Stăpânul Scării (Rabinul Ieuda Aşlag) tratează cele două întrebări care au stârnit cel mai mult curiozitatea omenirii: De unde am venit? Şi încotro ne îndreptăm?

Pentru a putea răspunde, trebuie mai întâi să ajungem la originea sufletelor noastre, adică, să pornim de la început.

La începutul creaţiei a fost creat un singur suflet,cunoscut în cabala sub numele de “sufletul primului om “. Printr-un proces treptat a fost divizat acel suflet in 600,000 de fragmente, fiecare fragment divizându-se la randul sau în multe scântei. Aceste scântei sunt sufletele oamenilor de pe această lume.

Aici întreabă Stăpânul Scării: dacă, cabalişti ne explică în scrierile lor că spiritualitatea este deplină, ce înseamnă că ea se împarte în 600,000 de suflete?

Un singur suflet, sau mai multe?

Perceperea realităţii potrivit cabalei, susţine că într-adevăr există un singur suflet general care este plin cu lumina superioară şi că spiritualitatea nu se împarte în mai multe părţi. Cu toate astea, natura noastră egoistă ne face să vedem universul ca descompus. Stăpânul scării scrie despre asta: “ Părerea mea este că într-adevăr nu este mai mult decât un singur suflet în lume. Deoarece spiritualul nu poate fi despărţit sau împărţit…dar ceea ce a spus că sunt şase sute de mii de suflete şi scântei de suflete…sunt corpuri disparate ce împiedică strălucirea sufletului în întregime“.

În ştiinţa cabalei semnificaţia noţiunii de “corp “ este voinţa egoistă care ne provoacă să fim concentraţi pe noi înşine şi să îi exploatăm pe ceilalţi. Această voinţă este cea care se interpune între noi şi simţirea luminii – “sufletul general” .

De ce?

Deoarece potrivit cabalei, noi putem simţi lumina doar dacă ne vom egala însuşirile noastre cu ale ei. Din cauză că însuşirea luminii este “dăruire – iubire necondiţionată”, atâta timp cât însuşirile noastre vor fi inverse luminii (primire egoistă), nu o vom putea simţi.

Într-un anumit stadiu al vieţii, de obicei după ce am trecut prin experienţa câtorva greutăţi şi dezamăgiri, începem să simţim nevoia de a înţelege pentru ce trăim.

Această dorinţă de a intelege, care se trezeşte în noi, este însemnătatea  existenţei noastre si se numeşte  “punctul din inimă”, el fiind ca un fel de sămânţă – o scânteie din simţirea sufletului întreg – sufletul primului om.

La urma urmei, punctul din inimă îl va face pe om să înţeleagă care este scopul lui, în timp ce va studia in profunzime înţelepciunea cabalei.  Pe parcursul înaintării lui pe drumul spiritual, lumina sufletului general va începe să-l lumineze cu mai multă putere şi să-i corecteze simţămintele – din egoism, in iubirea semenilor. Aceste schimbări vor influenţa şi simţămintele omului şi el va începe să se simtă parte din sufletul general.

Înaintarea spirituală a omului, stapanul scarii o împarte în câteva etape:

1. Omul îşi simte sufletul personal ca fiind separat.
2. Cu cât omul încearcă să se unească cu restul sufletelor, lumina superioară  începe să lumineze asupra lui, adică el se apropie de starea lui perfectă.
3. După ce omul îşi schimbă relaţia faţă de semeni, el simte că este inclus şi conectat cu restul sufletelor.

Stăpânul Scării îşi încheie articolul cu decizia, că noi ne aflăm, în ziua de azi într-o generaţie specială, în care fiecare dintre noi poate descoperi lumina sufletului general şi prin asta să ajungă la o viaţă mai bună şi mai fericită.